Treceți la conținutul principal

Schimbări de planuri

Știu că am un disconfort semnificativ când, din varii motive, chestii care erau stabilite să fie la un moment dat, se schimbă, lucrurile ori o iau razna, se întâmplă ceva, ori x sau y sau și x și y și z de răzgândesc și din cauza asta ție ți se strică planurile. Nu-s așa de super-cali-fragilistic de flexibilă încât să mi de fâlfâie de toate schimbările și să fac piruete din mers.
Ei, iar săptămâna asta așa a început. După minunata drumeție de sâmbătă, duminică am zis hai mamă să ne plimbăm. Numai că nu mai era vremea atât de plăcută, era mai răcoare și bătea vântul, ne-a cam suflat, mai ales pe maică-mea, care, la sfatul meu, nu se mai încotoșmănase cum face ea de regulă. Ei, ne-am plimbat prin Herăstrău, la întoarcere am trecut prin Lidl să luăm niște scoici să le gătim la cină... La ieșirea din metrou către casă, pe cei câțiva metri până la bloc, a început să dârdâie. Ajunsă acasă, și-a dat seama că avea frisoane, în fine, era și îmbufnată... i-am încălzit apă să facă o baie fierbinte la picioare să se încălzească... Avea și temperatură, desigur. În concluzie, a zăcut toată seara ca o cârpă, că avea simptome și de răceală, și de criză biliară. În cele din urmă i-a mai scăzut puțin temperatura și-am îndrăznit să mă culc și eu. Evident, cu toată pățania asta, toate planurile mele de duminică seara și luni s-au dus - și curățenie, și recuperare de somn, și pregătiri pentru spinning. Oricum, partea bună e că apoi, luni a început să își mai revină, marți a fost destul de ok, doar că a rămas cu o stare de sfârșeală care-o apucă foarte repede - iese afară, merge puțin pe jos și hop! e obosită frântă. Mai nasol e că azi iar nu s-a simțit prea bine, iar criză de bilă... e cam nasol cu chestiile astea mult prea dese. Cumnecum, ți dusă pe sus tot trebuie s-o duc la doctor s-o consulte să vadă ce-i cu chestiile astea...
Altă schimbare a schimbării, asta neimportantă, dar tot ușor enervantă... Mitzi, de ziua ei, propusese să facem un re-party de astă dată la ea, un clătita-party. A dat mail, ne-a anunțat, lumea a răspuns cu întârziere, și câțiva au zis ca nu pot vineri, ci mai degrabă sâmbătă, alții puteau vineri dar nu sâmbătă... așa că pentru împăcarea tuturor, Mitzi a mutat vinerea cealaltă adunarea. Numai că atunci nu pot eu, fir-ar să fie!
Și încă una... Răzvan anunțase că face nuntă, am confirmat că vin... dau să îmi notez în agenda telefonului... și... oroare! descoper că în mai fix în acea zi cu nunta, e concertul Postmodern Jukebok, la care ne-am luat bilete toată gașca de dansatoare. Muma ei de viață, toată luna mai e liberă, da astea două evenimente era musai să se suprapună! O să văd ce naiba fac, că vreau să merg la amândouă, dar o să fiu într-o alergătură maximă în ziua aia...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...