micutze aberatzii

Știu că am un disconfort semnificativ când, din varii motive, chestii care erau stabilite să fie la un moment dat, se schimbă, lucrurile ori o iau razna, se întâmplă ceva, ori x sau y sau și x și y și z de răzgândesc și din cauza asta ție ți se strică planurile. Nu-s așa de super-cali-fragilistic de flexibilă încât să mi de fâlfâie de toate schimbările și să fac piruete din mers. Ei, iar săptămâna asta așa a început. După minunata drumeție de sâmbătă, duminică am zis hai mamă să ne plimbăm. Numai că nu mai era vremea atât de plăcută, era mai răcoare și bătea vântul, ne-a cam suflat, mai ales pe maică-mea, care, la sfatul meu, nu se mai încotoșmănase cum face ea de regulă. Ei, ne-am plimbat prin Herăstrău, la întoarcere am trecut prin Lidl să luăm niște scoici să le gătim la cină... La ieșirea din metrou către casă, pe cei câțiva metri până la bloc, a început să dârdâie. Ajunsă acasă, și-a dat seama că avea frisoane, în fine, era și îmbufnată... i-am încălzit apă să facă o baie fierbin...

Iar n-am apucat să scriu la cald, luni-marți... ei, a fost o plimbare strașnică! Mă gândeam eu că o să fie solicitant, că știam din vremea când fusei cu gașca proprie că e urcuș continuu până în șa... Ei, prin zăpadă e mai distractiv! Și mai greu, dar am avut baftă de soare și de căldură. Abia când am ajuns aproape de vârf am intrat la propriu cu capul în nori. Și norii ne-au cernut zăpadă, ne-au glazurat cu fulgi mititei. Și apoi ne-a luat un vânt tăios care ne-a făcut pauza de poze de pe vârful Păpușa foarte scurtă, că-ți degera instant mâna sau orice suprafață neîncotoșmănată. Coborârea ne-a testat la greu genunchii, care la mine s-au dovedit de gumă de la jumătatea coborârii încolo. Zăpada a fost în general cam p...

De trei zile plouă, plouă... cu mici opriri, dar plouă mereu, bacovian. Mai pe seară stă - sau noaptea. Iar dimineața pornește iar. N-ai zice că-i primăvară, ci toamnă. Pomișori înfloriți și iarba mai vie, doar astea îți amintesc de primăvară. Și mai bate și vântul. Senzația lacustră ți se infiltrează în oase, în ochi, în minte și în suflet. Parcă am fi în nu știu ce țară cu musonul ploios, unde zi de zi, vreme de nu știu exact câte săptămâni, plouă într-una. Gândurile vesele iau apă la bord, li se îneacă corăbiile, iau apă la șoșoni, nu pot să se plimbe și se îmbufnează, inutil. Mă mai apucă, ca un reumatism vechi, tot soiul de gânduri și frustrări ancestrale. Dar din fericire, doar ca un disconfort ușor. Mă enervează că la momentul ăsta, multe chestii pe care vreau să le fac n-am cum. Ăn primul rând nu am timp fizic, apoi ba nu am disponibilitatea psihica, ba nu am condițiile necesare la momentul respectiv... Așa, de vreo săptămână vreau să mă reapuc de alergat pe-afară. Dar când e...

Am condensat două într-una. Că și ieri și azi a plouat ca toamna, dezolant și rece. Pe acest fond, am aflat că a fost ceva nasol în Belgia când Ana-Maria, fiica lui Domi, a postat că e safe. Nu știam de ce. Am cautat sa vad ce e, și am aflat. Și ca de obicei când afli astfel de vești, și se face părul măciucă. Când ura ia formă fizică și ucide. Și știi că puteai să fii tu acolo, așa, pur și simplu trecând, ceasul rău, pisica neagră. Nu voi comenta pe marginea terorismului. Am avut lucrarea de licență pe tema asta, pe reflectarea terorismului în media, cu istoric, teorii șamd - la vremea aia era vorba de 11 septembrie. Cu x ani după nu pot să zic că s-ar fi limpezit ceva. Ițele lumii sunt la fel de încurcate, cu mii de interese care trag diverse sfori în lume ca să își urmărească scopurile legate de bani și de putere. Iar alții, marionetele manevrate de cei interesați, se agită, vorbesc, se bat cu pumnii în piept, sau se instigă unii pe alții, sunt spălați pe creier, își pun bombe sau...

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş...

Din seria plimbărilor pe te miri unde, de o vreme, tot prin FB, prin prietenii umblăreți din Terra, pusesem ochii pe niște evenimente organizate de Fundația Snagov. Sunau tare bine. În esență, de vizitat pădurea Snagov, dar nu așa singur de capul tău, ci cu îndrumarea custodelui asociației, care să îți povestească ce și cum, de ce și în ce fel. Și pe pagina lor de facebook am văzut niște super poze cu insecte, păsări, animale, flori din zonă, așa că îmi propusese să ajung la un moment dat. Inițial sperasem că o să ajung pe-acolo de 1 martie. Habar nu mai am ce-o fi fost, cert e că n-am ajuns. Pe urmă a fost Barcelona, pe urmă a fost weekendul ploios și gripat, și iată, îi venise ceasul. Sigur, tot n-au fost condițiile meteo ireproșabile, dar n-a plouat, a fost ceva soare, a fost absolut rezonabil. Păcat că a fost rece și spre final s-a întețit și vântul de-am degerat așteptând microbuzul spre București. Odată hotărârea luată, am vorbit și cu Nicoleta, fosta mea colegă de la Capital ș...

Luni, în ultima zi... aveam de eliberat apartamentul la ora 11, așa că ne-am trezit suficient de devreme cât să apuce toate să facă duș, să se spele pe cap și să se usuce, să se machieze, să ne facem bagajele, să ne bem cafeaua, să ne facem și mâncăm micul dejun... A fost mișto că administratorul ne-a lăsat să păstrăm până la ora 4 bagajele în biroul lui, ca să nu ne cărăm cu ele prin oraș. Și, după cum plănuiserăm, am vizitat parcul Guell. Din nou, am descoperit cu plăcere că linia noastră, L4, ne lăsa destul de aproape de parc iar de acolo aveam de mers pe jos pe străduțe. Am coborât la Alfons X, de unde am mai bâjbâit, am mai întrebat, am mai văzut câte un indicator... De unde ne-a fost frică c-o să dârdâim, ca în zilele precedente, am luat țeapă - a ieșit un soare strălucitor și cald. Și cum urcam tot soiul de străduțe în pantă (eram din nou, într-un alt cartier care eram iar ca un alt oraș) soarele ne-a încălzit strașnic. Am ajuns la casa de bilete de la parc - ceva coadă, in...

Pentru duminică am făcut o selecție de muzee cu intrare gratuită duminica și ne-am străduit să alcătuim un traseu. Am mers întâi în zona nouă, la muzeul de design (museu del Disseny ), unde am văzut și design publicitar, și de costum, și de obiect și arte decorative. Cum noi cele 4 gagici venim toate din domeniul ăsta, ni s-a părut interesant. Interesantă și modalitatea de prezentare, și clădirea, și întreaga zonă. Apropo de zonă, am observat că fiecare cartier din Barcelona pare un oraș diferit. Aici era o zonă modernă, dominată de turnul Agbar, gigantic și de o formă dubioasă, precum și de chestiile arhitecturale de metropolă - șoseaua, pasajul etc. Piața era cică Placa des Glories Catalanes, dar nu știu cum dar n-am prea reținut-o. Am folosit la maximum rețeaua de metrou în ziua asta. Pentru muzeul de design am coborât (după diverse trambalari de pe o linie pe alta) la Glories. A, și de la ultimul etaj al muzeului, la finalul expoziției de grafic design ne-a luminat un perete de st...

Sâmbătă (5 martie) am vizitat Sagrada Familia. Ne-am programat vizita la 10:15, ca să pornim cu dreptul în expediția noastră - planul era să vizităm Sagrada, apoi casele Gaudi, să mergem pe Rambla și să ieșim la plajă. Cu Sagrada făcuserăm cunoștință de vineri seara, când n-am avut răbdare și am vrut să o vedem în nocturnă. Era impresionantă și noaptea, dar ziua... ziua e vizibilă întru toate detaliile ei. Văzusem o gămadă de documentare, teleenciclopedii etc cu Sagrada. Dar evident, nimic nu se compară cu a fi tu, mic, în fața ei, cu gura căscată de neverosimului ei. Nu poți să nu te gândești CUM a gândit și închipuit, dar și realizat omul ăla, Gaudi, o asemenea chestie care nu e deloc „cum se face”. Și la fiecare pas, la fiecare detaliu te minunezi. Da, e altceva, e impresionant, e o odă vie adusă divinității într-un mod absolut aparte. Orice catedrală e impresionantă, dar asta... mie personal, mi se pare cu un nivel sau două peste tot ce s-a făcut. Și vitraliile, aranjate cromatic...

Ei, și deci între 4 și 7 martie am ajuns la Barcelona. A fost o idee, o vorbă aruncată la început de Irina . Am marșat vreo 4 gagici din clubul nostru pastelat. Și, ca prin minune, a început să se concretizeze repede, cu biletele de avion - am prins la wiizz o promoție... apoi au căutat cazare... s-a votat pentru apartamentul din Eixample, Espais Blaus Market Concepciao. Apoi a stat în hibernare până aproape de plecare, când ne-am agitat iar cu bilete de intrare, cu pass-uri pentru transport etc. Și, într-o zi ploioasă de vineri... Ca picanterii: Baba de vineri, baba mea, 4 martie a fost ploioasă rău, dar rău, frate. A fost nașpa că m-am luat după Dree - ea săraca mânată de cele mai bune intenții, a zis că trece să ne ia pwe toate în drum spre aeroport. Numai că a plecat mai târziu, că era trafic, ca în orice zi ploioasă. Drept care întâi m-a sunat să mă duc la Bazilescu ca să ne adune dintr-o dată pe mine și pe Andre. Când am ajus acolo, pleoscăind în ploaie și înjurând ușurel și ...