Treceți la conținutul principal

Un concediu de pomină - ziua 1

A fost frumos. Și greu. Și cu multe de povestit.
Am plecat în forță, 5 oameni într-o mașină cu bagaje pentru 2 săptămâni sâmbătă dimineața. Am stat ca sardelele, dar cu buna dispoziție și chef de ducă. Baftă, Vera, Mimi, Conu și eu. Din prima ni s-a deviat traseul, că traficul era oprit între Pitești și Vâlcea, am ocolit spre Curtea de Argeș și apoi pe Valea Jiului. Frumos, verdeață, pomi fructiferi. Pe Valea Jiului ne-a speriat cineva că e traficul oprit pe timpul zilei, dar fiind weekend se putea circula, cu multe stopuri pe porțiunile în lucru. N-a luat destul de mult să ajungem în Petroșani, dar am ajuns. Am întrebat în parcarea ului supermarket cum ajungem spre telescaun, de bine de rău am ajuns. Am urcat spre Hotel Rusu, și băgăm de seamă că drumul forestier se continua, întrebăm un nene în vârstă, care ne zice că putem urca liniștiți cu mașina până la telescaun sus. Zis și făcut. Hop-țop printre gropi și pietroaie, mașinuța ne-a urcat bine-mesi. A, bineânțeles că de unde până atunci fusese frumos și senin, din Petroșani tocami se adunase grâmadă pe munte nor negru și urât care mai și tuna. Iar noi am urcat fix spre el. Am lăsat mașina unde se cam termina drumul forestier, pe un tăpșan unde-și aveau muncitorii de la telescaun gherete și materiale ceva mai încolo. Ne-a plouat fix când am ieșit din mașini, băieții s-au dus la o căsuță sub streașină, era și un nene de la salvamont care stătea acolo s-au întins la taclale. Noi, fetele, temerare, am zis că mergem să urcâm până la capătul telescaunului, să mergem așa frumos în recunoaștere. Am ajuns, ne-am învârtit pe acolo, că erau multe chestii de văzut, cabana salvamont&jandarmi, izvorul - punct strategic, zeci de pensiuni, un cățel, păsărele, o veveriță în fine, de-astea. Am văzut la telescaun cabana telescaun, unde era și un bar-restaurant cu terăsucă, ne-am oprit să bem o cafea, apoi o bere, apoi i-am chemat și pe băieți, care harnici (se oprise ploaia între timp) deja puneau corturile. Au venit și ei, ne-am pus pe băut bere, am ieșit pe terasă că deja se făcuse frumos de tot, soare, cald, plăcut, au intrat în vorbă cu alți băieți care măncaseră și ei acolo și tot așa din vorbă-n bere se cam lăsa seara, noi fetele am coborât la corturi băieții au bromis că mai beu o bere și vin și ei și bineânțeles că au venit peste vreo două dacă nu trei ore și evident au fost certați... Ne-am băgat la somn, un somn cam în pantă, baieții puseseră corturile cam înclinate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...