Cald, frumos, soarele cu gânduri de apus, oameni mulți, amestecați, de tot felul, dar cu același aer boem, colorat, interesant. Un văl de musculițe și fel de fel de mici zburătoare. Cânta "Iordache", iar sus pe cer zeci, sute de rândunele zburătăceau în toate părțile. Nici nu mai știu de când n-am mai văzut atâtea. Cred că de când lucram în Casa Presei... Cumva, toate astea, muzica, gâzele, rândunelele, oamenii, lumina, creau o atmosferă perfectă.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii