Deja vacanșa bate la ușă, mai e doar o săptămână și vreo două zile până la marea vacanță peripețoasă. An tot stat cu gândiri și răzgândiri în cumpănă, că voiam să merg și cu gașca, să merg și cu Elena la mare, și să ajung și la ziua Cristinei, care pică pe final de vacanță. Au fost și răsturnări de situație cu ziua Cristinei, că mu va fi sâmbătă, va fi chiar vineri și taman lângă Giurgiu... Cert e că după ce-am studiat profund mersul trenurilor, programul microbuzelor și al trenurilor particulare, concluzia a fost clară: las-o baltă, nu mai alerga de colo-colo, rămâi cu grupul inițial, Parâng - cheile carașului - cheile Nerei. Orice agitație e inutila ba și riscantă, cele de transport directe către București sunt la ore aiurea, celelalte presupun transbordări și multe ore de zi și de noapte pe drum, deci nu. Dacă tot n-am ce face, aia e, ne înghesuim 5 oameni cu bagaje pentru 2 săptămâni într-o mașină și cu Dumnezeu înainte. Ce o fi o fi. Mi-am luat din Decathlon ce-mi mai trebuia, ch...