Mă gândeam de mult că ce haios e la noi în birou. Veselă pușcărie, yicea cineva, Liana, parcă, pe vremuri. Râdeam zilele astea a haz de necaz că am ajuns să vorbim mai rău ca tiriștii, că putem să le dăm lecții de glume porcoase lucrătorilor de la autobază. Deh, că cam așa e. Pentru niște finuți ce ne găsim, avem un limbaj de tot rahatul. Cum, ne-cum, vorbim ca la ușa cortului. cică așa ne descărcăm oarecum de nervi. Hm, poate, cine știe? dar cert e că te trezești că-ți vine să trântești expresii elevate d-astea și în afara cadrului "pușcăriei", și... nu bine este... este nu bine... bine este nu. Nașpa. Și unde pui că vorba aia, poate oamenii ăia, tiriști cinstiți de autobază poate chiar nu vorbesc în halul ăsta.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii