micutze aberatzii

Parcă n-am mai scris pe blog de nu știu când. Și cică, de fapt, de pe 11 noiembrie. Dar zău, parcă au trecut ani de-atunci. Munca e di vină. Mda. Imediat după ce-am isprăvit naibii cu serbările am constatat c-am rămas cu sechele de stres. Parcă eram mereu în priză, că trebuie să fac aia, ailaltă, mama măsii. Și de fapt, "trebuia musai" era doar în capul meu. Luasem "to do"- urile mult prea în serios, și au fost căcălău. Până mi-am dat seama că o luasem naibii pe arătură, de parcă puii mei, agenția ar fi fost a mea și totul depindea de mine. Căcat. M-am trezit, dar de muncit pe brânci n-am scăpat, că deh, e final de ani și apar fel de fel de super-extra-mega urgențe de la clienți care brusc își dau seama că le trebuie nu-știu-ce acum, dar acum, am zis! Așa că stai, frățică și muncește în fiecare zi peste program, treyește-te dimineața ca bătut, cu un ne-chef total și ia-o de la capăt. Ba, colac peste pupăză, m-am trezit și cu o colaborare. M-am bucurat. Dar acum mă c...

Au fost atât de multe evenimente în ultima vreme încât nici nu le mai știu... a fost agitația cu pusul termopanelor, urmat de găsitul unui zugrav care să repare dupî pusul termopanelor... o odisee care s-a încheiat fix de ziua mea... Petrecerile au început cu anunțul-fulger al lui Dog de reîntoarcere in the city și băuta din Anton Pub... Drăguț clubul, doar că muzica urla prea tare, nu te puteai auzi decât strict cu cine era imediat lângă tine... fiind Haloween, prin centrul vechi și prin oraș umblau diverși costumați... Apoi vineri, de 1 noiembrie, a fost party cu fetele de la dansuri in Oldies, de ziua lui Rali și a mea, cu tematică de Haloween... nebunie, distracție, păcat că se închide clubul... cică aia a fost ultima petrecere pe care-au mai găzduit-o. ... petrecere precedată, de altfel, de o serbare (în aceeași seară) de ziua Cătălinei, de la care n-am vrut să lipsesc... ... urmată, a doua zi, de tradiționala serbare la moșia lui Ottu de ziua lui (care a ținut două zile)....