Treceți la conținutul principal

Viața ca o ficțiune

sau invers.

Mă gândeam în repetate rânduri ce iubim noi, oamenii, ficțiunile. Poveștile. Orice care să ne scoată din fricile zilnice și să ne dea oarece siguranță. Siguranța de a ști ce trebuie să facem în situația X. Dacă se întâmplă Y. Dacă Z zice nu-știu-ce. etc. Socoteam odată, în pragul tulbure dintre somn și nesomn, dintre nesomn și vise că... viața noastră e atât de plină de povești, ficțiuni, d-astea, că dacă am renunța la ele... am fi pierduți. Asta, la cum suntem. De ce? Păi dacă 99% din viața noastră se construiește pe și din ficțiuni, basme, povești, legende, cum o fi să le zici.
Religia - o colecție de povești, mai frumoase, mai sângeroase, după caz. Rolul omului în societate - alte basme. Ce tre' să faci să fii fericit - alte basme. Ce trebuie să mănânci. Să bei. Să fumezi/să nu fumezi. Să ... orice. Ne luăm unii după alții, orbi conduși de alți orbi. Și? Și e minunat. Avem minunata ficțiune a vieții noastre, cu grijă constuită, întărită, baricadată, înfrumusețată etc. Și ținem la ea ca la ochii din cap. Uneori - ghinion! - crapă pe alocuri, se năruie mai mult sau mai puțin. Și e grav. Constatăm că nu era așa cum eram noi foarte siguri că e. Ptiu! Și-acu? La naiba, trebuie să construiești altă ficțiune pe rîu în jos, alta... mă rog, era cu podul de piatră, dar same shit. Eu una m-am săturat până-n gât de ficțiuni cu pretenții de adevăr, le vânez, seek and destroy. Cu basmele care se declară basme n-am nimic, îmi plac în continuare. Ba mai tapetez și eu pe ici pe colo cu câte-o poveste. Da. Deci. Adică. D-aia sunt frate semi deprimată. Dacă tot ucid la basme... Rămân cu ograda goală. Nicio dulce iluzie autoiluzorie care să mai dea culoare. Lasă, frate, e culoare destulă și în realitate. Uneori prea multă, de te dor ochii. Uneori doar cenușiu tern. Alteori alte chestii.
În fine. Vorba lungă, sărăcia omului. Talk less, do more.

PS. Am o colecție personală de ficțiuni-superstiții-bullshituri de care nu știu exact de ce nu am chef să scap. Sunt conștientă că-s niște tâmpenii. Dar le păstrez, în cunoștință de cauză. Din motive personale. Ilogice, ca și mine. noroc că nu-s multe. Oricum, mi le asum ca ficțiuni personale, proprii, fără sens, fără rost, poate fără cauză.

Pe de altă parte, despuierea lumii de ficțiuni în mod barbar, c-așa îmi place mie, poate duce la aberații gen A clockwork Orange. Adică... iar extremism. Din extrema ficțiunii totale în extrema dezvrăjirii lumii și a exacerbării egoului, egoismului și a lipsei de limite. Cum o dai, tot o porcărie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...