Treceți la conținutul principal

Lene

Ei bine, da, lene. Vagă stare gripală, vagă durere de cap, orice rahat mă calcă pe nervi. Așa că stau și lenevesc. Mă bucur de soare, o să și ies ceva mai încolo, ca să dau o palmă suculentă lenei. Da, chiar mă duc la un concert de pian. Ieri am ieșit nițel, m-am preumblat până la Domenii și înapoi - c-o misiune, nu așa pur și simplu. M-aș fi plimbat prin Herăstrău, dar fantastica stare de bine nu și nu. Prin minte-mi umblă fel și fel de gânguri care mai de care mai enervante și mai aiurea, toate dătătoare de stări nemulțumite. Așa că-n aceste zile sunt o persoană enervantă, nemulțumită de mi-aș trage palme.

Aș vrea să fie vară, să fiu undeva la aer curat, la semiumbră, să nu fie nici prea cald nici prea frig, să lenevesc pe-un șezlong, hamac sau ceva similar, să moțăi cu nesimțire față de problemele lumii și agitațiile ei, și atât. Da, îl oarecum invividiez pe câinele ăla din poză, care doarme ca nesimțitul în mijlocul lumii de porumbei.

Dar și lenea asta e și ea în fel și chip... Asta de-acum e nașpa, e o lene bleagă, sictirită, nu dintr-alea savuroase, plăcute, să tot stai să lenevești fără să te plictisești.
Dacă mă gândesc bine, sunt cam obosită. Nu prea știu exact de ce, probabil mai ales că dacă stau strâmb ca să gândesc drept, ce văd în perspectivă nu mă încântă deloc, ba dimpotrivă. Deci trebuie să schimb musai ceva. Și faptul că nu văd cum și ce exact mă scoate din minți. Fir-ați voi să fiți cu murgii voștri!



PS. Recitalul de pian a fost absolut minunat: http://fge.org.ro/ro/component/jevents/icalrepeat.detail/2013/03/17/726/-/M2ZmMzFjNWM0Njc0OGFjYmJkNGNjZjRlZWMyMzM4ZmY=/recital-de-pian.html Prima parte, mai modernă, cu Karol Szymanowski și Witold Lutosławski în program, m-a făcut să mă simt de parcă eu eram cea care mă cântam. M-am simțit eu însămi azi, acum, cu toată agiatația și dizarmonia și trecerile de la una la alta, o semicacofonie care nu e totuși cacofonie... și parea a doua, mai lirică, chopin, dar nu execsiv de lirică... ce să zic, a fost la fix.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...