Nu am chef. Se pare că ăsta e firul roșu al zilelor astea. Ceva, un drăcușor, un nu-știu-ce mă face să nu mă bucur parcă de nimic. Și asta e grav. Mai ales că weekendul ăsta, de vineri seara începând și până duminică spre seară chiar a fost super. Seară dansantă deosebit de reușită de ziua lui Rali în Oldies, cu Dana costumată în măicuță și Maria în vampir... Muzică bună, antren. Sâmbătă - tradiționala petrecere la moșia lui Ottu de ziua lui. Vreme cețoasă și de speriat dimineața, apoi frumos, cald, soare, o bucurie să stai prin curte la aer curat, în liniște, împreună cu gașca de prieteni... Varză acră cu coaste la ceaun - o nebunie de să te lingi pe degete... Vin la discreție, voie bună, relaxare. Gașca a fost mai mică anul ăsta față de cum era de obicei... Am adăstat până duminică, nu ne mai dădeam duși... Dragii mei prieteni n-au uitat ca era ziua mea, cu toate că, din motive strict financiare anul ăsta, m-am făcut că plouă și n-am mai organizat nimic, și mi-au tras o cântare de la mulți ani... Știu și eu, poate de asta mă asimt așa aiurea, oarecum vinovată față de mine mai ales, că am mai lăsat din nou un an să treacă fără sărbătorire... naiba știe. Sau poate încă nu mi-am revenit total? Dar totuși, parcă au mai fost ocazii din august anul trecut până acum, când m-am simțit cât se poate de bine. Ar trebui să-mi dau un șut în fund și să-mi revin din starea asta de căcat.
Comentarii