micutze aberatzii

Mi se părea mie că n-am mai scris demult nimic... Ca de obicei, cand sunt multe de povesti, n-apuci. Deci, pe scurt muncă-muncă-muncă-muncă, dar și distracție-distracție-distracție-distracție. Adică nici nu-i rău. Doar cu timpul stau prost, n-apuc să fac mai nimic. Ei, și ce dacă! La muncă învăț chestii noi, reînvăț chestii pe care le uitasem parțial, e interesant. Am avut și supliment de viteză, adică niște colaborări - modificări pentru un site și paginarea unei reviste a școlii. Din păcate am atît de puțin timp disponibil, e frustrant. Și sunt în urmă cu somnul. Grătar cu fetele noastre de la dansuri la Cristina - minunat. Apoi o iesire pe nepusă masă în Oaia Neagră, unde am nimerit fix cand se sărbătorea Codrina, adică iar prilej de băut și de distrat, ba chiar și de cântat. Apoi ieșirea la Fântâna Doamnei, la o chermeză cu ied la groapa cu jar. Fantastic. Mi-a plăcut mult peisajul locului. Iar satul... un loc de retragere ideal pentru alcoolicii anonimi care vor să se lase de...

Și o luăm frumușel de la capăt... Ce va fi, cum, om trăi și om vedea. Am pus murături - castraveți și gogoșari. O să pun și varză, dar mai încolo nițel. Oricum ai da-o și ai întoarce-o, tot murăturile proprii sunt ză best. Anu' trecut n-am prea avut chef, cu mutarea și tot necazul, dar odată terminată tevatura mutării zugrăvelii și a nervilor cu meșterii lui pește, am zis, mai mult la picătura chinezească a sfaturilor materne, hai să pun totuși ceva-ceva acolo - și ce bine a fost, am avut varză murată și gogonele asortate până spre vară. Mă bătea gîndul să pun și de-o zacuscă, dar de-acum va fi mai complicat cu cumpăratul. Da, visam frumos și la un magiun, dar gata, e tardiv, terminatu-s-a bogăția de prune și se scumpiră de zici că-s fructe exotice. Zilele astea din urmă au fost foarte dinamice - adică ultimele două săptămâni din septembrie. Ca un montaigne-russe. Ba sus, ba jos. Ba așa, ba invers. Și în cele din urmă și câteva ieșiri la bere, binevenite după o vară de secetă...