Treceți la conținutul principal

ne-chef

Am un mare ne-chef de orice. Deși n-am niciun motiv. Am finalizat cartea despre arcuri și săgeți a lui Baftă, am finalizat și "lansat" pe net site-ul școlii de șoferi la care-am început lucrul acum vreo două-trei săptămâni (www.scoaladesoferidanbro.ro)... Gripo-viroza e pe trecute... Am dat și patul, și biroul prin lucrurigratis.ro... Acum o să dau cuiva și hainele mai bune ale lui Alex... I-am trimis și mamei lui un colet cu haine, să le dea săracilor... Și au mai rămas câteva, o sa le dau și pe astea treptat.
A fost petrecerea de sfârșit de an a firmei - și chiar a fost mișto, nu mă așteptam... dar ca de obicei când e loc de distracție tre' musai să se aglomereze mai multe, ca să nu fie bine... Așa că petrecerea firmei s-a suprapus cu petrecerea de la ziua lui Virgil, instructorul nostru de la Hobbydance... Cum Dana și fetele au insistat să mergem, am plecat de la petrecerea firmei și m-am dus dincolo... unde însă m-am distrat mai slab - chiar mi-a parut rau că n-am rămas la petrecerea de firmă. Dar, în fine, măcar acum știu unde e noua școală de dansuri a lui Virgil - chit că n-o să mă duc acolo, tot la Hobbydance o sa revin din ianuarie. Vineri m-a chemat Maria pe la ei și... surpriză! oamenii tocmai ce se căsătorisera în ziua aia, așa, pe șestache, și ne-au chemat pe toți (fără să ne zică de ce) seara pe la ei să sărbătorim.
Și am așa un mare ne-chef... Ce sărbători, ce prostii... Casa e în continuare nearanjată, ne-terminată, neserioșii ăia care ne-au făcut renovarea nici până acum (o lună jumate) nu au adus fereastra reparata, nici n-au pus la loc jumătatea de toc de ușă de la bucătărie. Aseară m-a apucat să croșetez un soi de husă pentru noul mobil (în sfârșit am rezolvat cu transferul abonamentului lui alex pe numele meu si cu schimbatul abonamentului meu cu unul cu mai multe minute dar care să nu fie mai scump) daaar... poftim de găsește croșetă și fire. Ciuciu! Am găsit ceva, complet nepotrivit, fire și croșetă groasă, dar, treacă de la mine, în fine am făcut o chestie cam nașpa, un soi de ciorăpel cu găuri, dar whatever, măcar stă mai adunat mobilul ală și nu mai alunecă de colo-colo prin rucsac. Mda... multe chestii as vrea să fac, dar ba nu găsesc aia, ba nu găsesc ailaltă, ba vreau să spăl perdelele ca să pe pun rejansă și să le agăț la ferestrele goale, dar, pentu că tocul ușii de la bucătărie e distrus, nu pot folosi cuiele care erau bătute in lemn între fereastră și usă, unde agățam sfori pe care să putem usca chestii mai mari... și tot așa. Cum îmi vine vreo idee strălucită, cum îmi dau seama că pe moment nu se poate, că mai trebuie făcute alte xyz operațiuni înainte. Ptiu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...