Cam bruscă trecerea asta, din plină iarnă (cum a fost în prima săptămână de martie) în plină primăvară târzie. Dar în fine, e soare, e cald, e frumos afară. Precaută până de curând, natura parcă a-nceput a crede că gata, vine primăvara. Semnul 1: sâmbătă, când m-am întors din Herăstrău, de pe haina mea se parașutează o gărgăriță. Cam urâțică, neagră cu două bulinute albe pe laterale (probabil ca să pară o chestie neagră, mai mare și fioroasă, cu ochi depărtați). Am dus-o afară, că n-avea ce căuta în casă. Și în parc am văzut două soiuri de păsări pe care nu le mai văzusem prin parc: una semăna cu o ciocănitoare, dar scotea niste triluri ciudate, de-ai fi zis că mâțâne un copil dintr-o jucărie exasperantă; cealaltă era mică, mai mică decât vrabia, se urca pe copac sprijinindu-se în coadă, pe spate avea culoarea scoartei de copac, iar pe burtă era albicioasa cu ceva picățele maronii, avea ciocul lung, cu care căuta de zor gâze ascunse prin crăpăturile scoarței. Semnul 2: luni, în stație ...