Treceți la conținutul principal

a bate apa-n piua

aceleasi intrebari imi revin in minte, si tot nu reusesc sa le gasesc raspunsul corect. multe nelamuriri s-au adunat, multe lucruri neclare. oamenii sunt ciudati... Eu m-am obisnuit sa vorbesc deschis despre orice (asta e avantajul de a avea prieteni de suflet, cu care chiar poti vorbi orice, cu care te poti sfatui in orice moment), sa lamuresc lucrurile, sa nu las cetzuri, smoke and mirrors in urma mea... Dar iata ca in ultima vreme intalnesc tot mai des oameni carora le place sa persiste in neclaritate, care se inconjoara de lucruri ne-spuse, implicite sau nu, interpretabile... oameni care se pierd in ceatza, carora le place incertitudinea, ambiguitatea...

ce rost are sa bati apa-n piua... intotdeauna lucrurile complicate sunt in esenta simple, doar noi le complicam inutil... orice problema, oricat de complexa, are una sau mai degraba mai multe solutii posibile... un univers fractal...

tocmai pentru ca viatza e complicata... si are multe aspecte (celebra replica din Filantropica) mie imi place sa n-o complic si mai tare... si sa judec lucrurile importante, fundamentale, sa nu ma pierd in detalii si amanunte... de fapt, modul meu de a gandi e intai analitic, adica adun informatii, despic firul in 7000, iar apoi iau toate amanuntele si detaliile si concluziile mici, le adun, le analizez, le decantez, fac o sinteza si reduc totul la esenta. Greu proces, dar tare util... Desi pe parcurs nu stii la ce rezultat ajungi si esti intr-o incertitudine maxima, la final stii sigur unde esti si ce se intampla, nu mai e loc de indoieli...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...