Eram în caiac. Padelam de dimineață, era după prima pauză după 2 ore de vâslit. Scăpaserăm în mare parte de zona unde tot treceau pe lângă noi bărci cu motor pline de turiști. * Intrasem în zona Dunării vechi, cu apă mică, lacuri colmatate și pline de vegetație. Trecusem de un lac plin de lebede și de puii lor măricei dar gri încă, cu ceva pelicani mai îndepărtați, de un copac plin de cormorani. Canalul nu era larg, avea cotituri, stuful și copacii de pe margini ne pândeau sa ne pună piedici. Pe laturi, frunze de nuferi, și uneori și nuferii lor. Galbeni, cei mai mulți. Și pe lacurile colmatate mai pe margini zâmbeau discret nuferii galbeni - așa micuți cum sunt ei. Dar în rest, abia înaintam peste vegetația de baltă abundentă. Vâslitul era mult mai anevoios. De padelă se tot agațau diverse alge. Era greu. O vreme am reușit să simt că țin pasul, dar pe măsură ce oboseam era din ce în ce mai greu. * Soarele ardea, mă durea spatele, mâinile, degetele, alt lac, alt canal, alt lac, la trav