micutze aberatzii

În tranzit am fost prin Milano de 3 ori. Când am mers cu Terra Incognia la Nisa, când ne-am întors de acolo și acum, când am mers către Cinque Terre. Am văzut mai mult zona din jurul gării centrale, câteva străzi dimprejur, câteva magazinașe cu chinezării ieftine, una-două cafenele-pizzerii, un supermarket, o gelaterie...Și cam atât. Prima impresie: o mare de scutere. Multe parcate, multe circulând. Mulți africani. Mulți chinezi. Și cam atât. Gara centrală e mișto. Mare, cu arhitectură frumoasă, amestec de vechi și ultramodern. Genova. La dus către Cinque Terre am vizitat doar o străduță ce ducea la un market gen Mega de dimensiuni medii. La întors, în ziua plecării, am vizitat mai mult și variat. De la gară am ieșit cumva pe un bulevard cu magazine de lux, cu clădiri vechi și frumoase, am traversat o piață mare și am ajuns în centrul vechi, către port. În zona asta veche am văzut multe clădiri cu fațade zugrăvite în așa fel încât să pară că au, din desen,...

Cum-necum, mai mult pentru că nu îmi imaginam cum e de fapt, m-am avântat cu gașca veselă de terranieni (că acolo ne-am cunoscut cu toții) la o excursie de o zi mai greuță. Și-a fost Bușteni - Valea Albă - crucea Caraiman - brâna Caraiman - cabana Caraiman - Jepii Mari - Urlătoarea - Bușteni. Prima porțiune, de cum am intrat în pădure și până aproape de poiana „La vedeață” a scos untul din nou, un soi de panta prostului cu mici zone de plat sau coborât. Ne-am cam făcut încălzirea, ca să zic așa. La intrarea în traseu i-am văzut pe cei de la Hai să socializăm, care mergeau la Mălăiești, adica aveam o vreme traseu comun. Cu avânt am depășit un pic punctul unde trebuia să o luăm la stânga, noroc că ne-am întâlnit cu niște băieți care mergeau la Coștila și ne-au atras atenția că trebuie să ne întoarcem puțin ca să întrăm în traseul de Valea Albă. Am regăsit traseul (nemarcat, da, e primul meu nemarcat din ultimii 10 ani, de când m-am apucat să merg mai mult prin munți). În cele din ur...