Treceți la conținutul principal

Gripă, clădirea BNR, martie, bere pentru sărbătoriți, babe, buburuze

Duminică, cum era 1 martie, mă așteptasem cumva să fie o zi mai însorită. Când colo - mizerabilă. Pâclă, nor, vânt cam rece și pătrunzător. Dacă nu era musai să mă văd cu Nora pentru corecturi, jur că nu scoteam nici vârful nasului din casă. Cum, de altfel, am făcut sâmbătă, ca recuperare după a naibii gripă viroză fir-ar ea să fie afurisită. Deci, cum n-am mai avut încotro și eram ceva mai bine după ziua de stat acasă, m-am aventurat până la Foișor, noroc c-am prins un 86 care m-a transportat direct și fără transbordări. M-am felicitat că am înșfăcat pe drum o floricică drăguță pentru ea. Mă rog, trăncăneală, corecturi, chestii. La întoarcere iar am prins un 86. Fapt divers drăguț - la Romană, cât stătea troleul la stop, bag de seamă un grup de motocicliști care se organizaseră și stăteau prin intersecție și dădeau zambile fetelor. Drăguț din partea lor, Black Helmets scria pe gecile de piele.
Luni îmi luasem zi liberă ca să nu am emoții la vizitatul BNR. Și ce bine a fost! Mi-a plăcut mult clădirea BNR, e de văzut, merită. După care am mai stat la o cafea cu Elena să ne mai povestim tristețile... După care, dacă tot mă simțeam destul de ok, am riscat să merg la Decathlon - aveam ceasul ăla în garanție căruia i s-a bulit partea unde se prindea cureaua și am reușit - deși nu aveam foarte mari speranțe - să îl schimb. Și am mai luat câteva chestii, inevitabil. Am ajuns acasă, am apucat doar să halesc că a și trebuit să o iau din loc, la mica serbare (la Domi) a Conului&Baftei cu lumile care n-au fost la sarbautorirea din Cozia. A fost fain, ne-am hăhăit și m-am bucurat că ne-am văzut (chiar mă temeam că deh, dacă n-am fost in cozia și i-am ratat, acuma cine știe când prin vară ne-om revedea)...
Dar să revenim la eveminentul marcant al perioadei, și anume minunata gripă. Asta începuse să își facă de cap dinante de excursia în Cozia, simțisem eu că ne e de bine și-am avut inspirația să nu mă duc... Am fost, e drept, la Irina la adunarea de după serviciu - deși cred că, de nu se nimerea să fie destule mașini, mă fofilam și mă duceam să zac acasă... A fost fain, nimic de zis... Dar a doua zi m-am trezit cu o durere în gât cam nasoală și o stare de parcă eram bătută, dureri de oase, porcării d-astea. Am pornit spre casă, unde am insistat să halesc ceva rapid și să profit de soarele frumos de afară și s-o scot pe mama prin parc. Ceea ce am și făcut, chit că mă cam târâiam. Ei, și cam de atunci pot spune că gripa s-a manifestat plenar. Și toată săptămâna am fost vai steaua mea, varză varză... muci, tuse, dureri de cap, de oase, de de toate, stare febrilă și tot tacâmul. Nu mi-am luat liber cred că de sictir la ideea de a sta la coadă la medicul de familie - după ce aflasem data trecută când am fost gripată că dacă vreau concediu medical nu e suficient să iau adeverință de la medicul de medlife, că trebuie de la medicul de familie. Dar data viitoare pe bune că așa trebuie să fac.

Mă rog, una peste alta, și dincolo de starea gripală, clar nu-s în apele mele. Totul îmi pare fals, superficial, degeaba și-mi vine să-mi iau câmpii. Seara pic lată, semn că stau prost de tot cu energia. Iar aseara aveam o stare așa de agitată de nu-mi venea să cred, m-am potolit abia după ce-am luat niște magneziu. Nu îmi place de loc de mine când sunt așa. E clar că trebuie să ies cumva din starea asta.

Citesc tot soiul de chestii inteligente pe net care ar trebui să mă motiveze... dar cam ciuciu. Am o stare prea ciudată. E cam haos în capul meu.

Azi ne-am îmbrăcat toți în roșu cu negru și ne-am pozat cu antene de buburuze. vom fi felicitarea către clienți de 8 martie.

Ceva ceva trebuie să fac...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...