Treceți la conținutul principal

oarece, ceva, nimic



Mă gândeam cică să mă apuc sa fac ceva, oarece. Numai că nu prea am idee ce. Chestii handmade vad că fac grămezi de oameni, care mai de care mai interesante şi mai frumoase. Bijuterii handmade? Mi-ar plăcea, ba chiar mi-am luat la un moment dat câteva componente, acu' the next step ar fi să iau şi cleştişor pentru modelat sârme subţiri şi zale. Şi lipici pentru biju-uri. Şi apoi să încep să mă joc cu ele până mi-o ieşi ceva de doamne-ajută. Croşetat, tricotat? poate... Ar trebui să îmi cumpăr fire diverse şi coşete sau andrele de diferite grosimi. Că pe cele vechi, după mutări şi zugrăveli, nu le mai găsesc. Brodat nu, n-am suficientă răbdare, mă codesc îndelung când e vorba de reparat o gaură sau o cusătură descusută. Cât mi-a luat să îmi scurtez nădragii, cele două perechi luate astă-toamnă... Abia acu vreo lună i-am dovedit pe ultimii. Of, toate astea necesită timp. Şi tocmai ăla nu-mi rămâne. Mă rog, degeaba mă vait, că e şi chestie de priorităţi. Aşa, deci să revin la ce drăcării aş putea face for fun şi oarecum posibil lucrativ. Cosmetice bio, am mai compus acum doi ani, pentru uzul personal... dar aşa ceva n-aş experimenta pe alţii, că vorba aia, dacă compui o cremă din cutare şi cutare unt vegetal şi uleiuri, dacă femeia x e alergică la vreo componentă... ai cam îmbulinat-o. Iar ingerdientele sunt scumpe şi nu poţi lua decât în cantităţi mai consistente cât de cât.... şi ca să îţi iei aproape toate componentele de care ai putea avea nevoie înseamna să cheltuieşti o gramada de bani, şi cu mare certitudine mare parte dintre ele vor expira înainte de a se fi consumat în totalitate - cela care se un în doze mici, nu cele de bază. Deci oricum pică varianta asta. Altceva. Gătit? De gătit gătesc oricum, acum mai puţin ca acum doi-trei ani, dar să zicem c-aş putea. Ok, şi cu asta ce-am făcut? Cantină, restaurant sau catering n-aş avea posibilitate să înfiinţez şi să susţin. Unde pui că ar trebui să fac cursuri, să iau o diploma, un bullshit, o patalama ca să fiu legală. Deci nu. Blog culinar? Dar sunt atâtea! Şi toate interesante. Şi nu orice blogger culinar poate avea soarta lui Mazilique. Unde pui c-aş muri să scriu doar despre mâncaruri & chestii înrudite. Pică şi asta. Pe firul gândirii ajungem la ceva legat de scris. Să zicem. Oricum scriu ca o aberantă ce mă aflu din fragedă pruncie. Dar ce? Că dacă mă gândesc bine, scriu chestii care se bazează pe ceva real, pe impresii, imagini, fapte, gânduri şi aberaţii de-ale mele. De-o poveste - povestire, ce să mai zic de vreun roman, doamne fereşte. Nu mi se naşte-n minte sub nicio forma vreo acţiune, vreun personaj, ceva închegat. Aşa că... fragmente aberante, diverse şi cam atât. În fine... Bleah. Concluzie? Mă mai gândesc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...