Treceți la conținutul principal

O zi de marti

Dacă e marţi, e şedinţă. Asta de trei săptămâni încoace. În prima ni s-a spus ca situaţia e mov, că până la sfârşitul anului trebuie să devenim rentabili, că nea Bobby nu ne mai finanţează, că urmează taieri de costuri şi fel de fel de măsuri. Că tre' să vină tot ziaristu' de la 10, că tre' să scrie mai mult etc etc. Şi că trebuie să completăm cu to(n)ţii un chestionar care să-i ajute să ia decizii pentru îmbunătăţirea activităţii etc. Şedinţa 2 - băiatu' de la personal a spus în două cuvinte cam ce puncte comune au reieşit din chestionare (adica exact platitudinile şi răspunsurile date ca sa fie date). Apoi ză big boss ne-a zis care-s primele măsuri... chestii drăguţe care sigur le-au "plăcut" ziariştilor de la EVZ (ediţia de duminică la care tre' să scrie toţi, luatul celei de-a doua zi libere prin rotaţie, creşterea numărului de pagini pentru justificarea creşterii preţului). Şi asigurarea fluxului continuu la online. Ei, şi ieri, a treia şedinţă. La care ne-a anunţat că se fac concedieri. Şoferii, toată corectura şi secretarii de redacţie. Iar şefuleţii intermediari au fost degradaţi la statului de redactori, cu leafă mai mică şi normă la scris. Cică mai urmează măsuri şi şedinţe viitoare... Pentru fiecare angajat se va stabili o parte fixă a salariului şi una variabilă. Aia variabilă va fi acordată în funcţie de îndeplinirea normelor. Care norme se vor stabili ulterior, dar până la începutul lui iunie.

Update. Azi a început să plouă cu demisii. Pen' că până luni, cei nemulțumiți de schimbările preconizate sau deja întâmplate pot să-și dea demisia și să plece în aceleași condiții cu cei restructurați - adică cu banii pe luna in curs si doua salarii compensatorii.

Bilant provizoriu: de la EVZ au demisionat circa 15 oameni.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...