micutze aberatzii

cald. frig. ceață. ploaie. suplimentul Lumea în 2011. deadline. predare. texte. poze. corectură. citire. recitire. bun de tipar. mic haos. salariu. card. glamourette made in china - 10 lei. chirie. mai mica. căutăm. tocăniță. praz. dănăilă în cora. provizii. site-uri. finalizare. detalii. butoane flash. 1 decembrie. pregătiri. avioane. elicoptere. tribune. steaguri. amintiri despre 1 decembrie pe drumuri de munte.

Dacă nu mă înșel, toamna a debutat anul ăsta în forță: pe 31 august - 1 septembrie s-a răcit brusc vremea, parcă a și plouat, era o atmosferă de noiembrie. În rest nu mai țin minte exact cum a fost luna septembrie, probabil amestecată. Dar octombrie, cel prognozat să fie călduros, cu zile cu 22 de grade, sigur n-a fost conform așteptărilor. În schimb noiembrie cel de la coada toamnei a debutat cu o vreme de vară. 1 noiembrie a fost o zi minunată. Dar a fost urmată de două zile oribile, ceața nu s-a ridicat deloc, a fost frig, umezeală și cam deprimant. Bine că imediat după cele două zile oribile au urmat (și încă pare c-ar mai ține-o așa) zile de vară amestecate cu zile tomnatice. În a doua săptămână de noiembrie au început să cadă masiv frunzele din copaci. Și-n trei zile gata, copacii sunt desfrunziți, dacă le-au mai rămas 2-3 frunze întârziate. Aleea dinspre Arcul de Triumf are acum trunchiuri negre, despodobite de galbenul, ruginiul și ocrul coronamentului din primele zile de noiem...

de vreo două săptămâni, de cand le-am văzut prima dată în Herăstrau: ce păsări or fi? Au trecut pe 1 noiembrie în stoluri către sud. Câteva au poposit pe lac, le-am vazut cel puțin o săptămână, ba mai multe, ba mai puține. Sunt negre, cam cât rațele sălbatice, dar mai filiforme, cu gâtul mai lung decât o rață și cu ciocul destul de lung (uneori mi s-a parut galben, alteori alb). Și în plus, cum plutesc ele pe apă, odata plonjeaza în apă, unde stau destul de mult, ieșind la o distanță destul de mare față de locul de intrare, uneori cu câte un mic peștișor în cioc. Ce păsări or fi?

Au tot fost la evenimente în ultima vreme... și toate reușite. Ziua Raliței, sărbătorită în Oldies-ul mutat în buricul târgului, cu dans până târziu în noapte, practic până au închis clubul, cu lume multă și veselă. Apoi botezul micului Tudor al fratelui lui Alex, și sărbătorirea evenimentului la Casa Jienilor, într-o atmosferă plăcuta, cu animatoarea pentru cei mici care-a avut un succes fantastic la copii, cu personalul foarte atent și pe fază. Apoi ziua mea (pe care n-am prea avut chef să o sărbătoresc, am oscilat îndelung între a serba cu multă lume și a nu serba deloc, mai ales din cauză de $$$, în final i-am chemat la noi acasă pe sora și verișoara lui Alex, cu soți, copii) cand, deși nu mă prea așteptam (de obicei ma simt cam aiurea de zilele mele) m-am simțit foarte bine (și sper că la fel toată lumea). A fost o serbare sărăcuță, cu bere (care din fericire a ajuns la limită) din ultimii bani din buzunar , cu zacuscă de ghebe din lotul nostru manufacturat, alune proaspăt prăjite...