intamplarea

toata ziua am fost cam abatuta... in plus, mi-a mers prost la serviciu, am gresit ceva, dar din fericire s-a rezolvat fara scandal... la un moment dat a plouat si am anulat o intalnire... am stat peste program pentru ca nu stiu ce nu iesea in tipografie pe niste fisiere trimise de mine... m-am decis s-o iau spre casa prin parc... soare, placut, lumina aurie... la pescarus o muzica de promenada... era placut la umbra... eram cufundata in gandurile mele apasatoare ca niste nori de ploaie... la iesirea dinspre triumf era aglomeratie de motociclete (se pare ca miercuri au zi de iesit in parc oamenii), asa ca dau sa ocolesc imbulzeala de pe centru, si o iau pe langa vechea terasa... o voce ma striga... era domi, cel mai vechi si bun prieten al meu... ce faci aici? in drum spre casa, zic eu... si te grabesti?... nu... m-am bucurat, ca de mult nu mai apucaseram noi sa vorbim ca pe vremuri ce toate cele, de iubirile noastre nefericite, de cum mai suntem fiecare in acest moment... am vorbit (mai mult el, ca de obicei) despre ce ne apasa sufletul... pret de-o bere... intre timp l-a sunat un alt prieten de-al lui, emil, si ne-am intalnit si cu el si sotia pe malul lacului... cat ei vorbeau de-ale lor, domi mi-a dat pe mana aparatul sau foto, iar eu atat asteptam! pacat ca nu stiu inca ce se poate obtine, dar sper ca au iesit cateva poze chiar interesante... ei s-au mai oprit la o bere, eu am fugit acasa, ca se facuse tarziiiiu, trecuse si amurgul, era deja sera albastra... cu luna noua, cateva stele si cativa nori... acasa, pe strada, cam bezna... pana de curent... am orbecait pana la usa... in cateva minute a venit si curentul...
dincolo de toate astea... ce inseamana coincidenta... eu simteam nevoia sa vorbesc si sa-mi iau gandurile de la problemele mele... la fel si el... spunea ca se gandise sa ma sune, dar cum io de obicei nu prea percutez la chestii d-asea pe nepusa masa, renuntase la idee, gandindu-sa ca oi fi deja acasa... si iata ca ne-am intalnit, fara sa ne fi propus... mie mi-a facut bine sa stau de vorba cu el... mi-a alungat gandurile negre si starea de nemultumire acuta si de "traiesc fara nici un rost"... ce inseamna sa mai schimbi din cand in cand o vorba sincera, si din suflet cu un prieten adevarat... nimic nu se schimba, dar ti-e mai bine, pur si simplu.
Ca sa descriu cumva ziua de azi... ar fi cam asa... valuri intunecate pe luciul sufletului meu, framantat de un vant marunt si obositor... caldura... viata inutila... tristete... lumina aurie... miros verde, de racoare... prieteni... amurg... lumina... valuri mov-grena-argintii... luna prin salcii... dupa intuneric se face candva si lumina...