Cioburi din oglinda spartă din povestea Crăiasa Zăpezii. O lume de cristal. Îngheţată. Nemişcată. Strălucitoare. Haine de gheaţă. Şi ploaie. Lumea gheţurilor îmbrăţişate de ape. Un iceberg. Şi romanul "Sub gheţar" de Halldor Laxness. Puţin bizar. În mare parte din filosofia pastorului Jon Primus mă recunosc, fără atâtea alambicări frazeologice şi fără cosmogonia islandeză, desigur, ci în esenţa ei.
Oglindă lacustră, bacoviană. Plouă continuu din aburul de deasupra, care ţine locul cerului. Azi rolurile sunt puţin inversate. Pământul apos, lucind ca un cer, e legat prin fire de apă de cerul ca un pământ difuz, nins şi-nceţoşat. Între oglinzi, prntre oglinzi totul este posibil, totul e adevărat şi iluzoriu în acelaşi timp. Vreme de spus poveşti, ancestrală, vreme în care probabil s-au născut poveştile - poate nu toate, dar o mare parte...
Comentarii