N-am mai avut chef să scriu pe blog. Nici acum nu pot să zic c-aș avea. Cred că ne-cheful este starea definitorie de ceva vreme încoace. Sunt și puțintel asocială. Adica am din când în când chef să ies, particip la diverse activități socio-culturale și pe urmă mi se ia iarăși cheful. Am fost, în weekendul de după Paște, la botezul Karinei (fiica cea mică a surorii lui Alex). Tare nu m-aș fi dus, dacă era după chef. Dar nu puteam să nu mă duc. Oricum, cu certitudine, prea curând n-am să mă mai duc la botezuri, o să le evit cu grație. La nunta Mariei și-a lui Tudor nu cred să mă simt așa aiurea, că acolo suntem mai în gașcă, mai ai cu cine schimba o vorbă, cu cine abera la o bere (la botez doar Petre și Diana erau de bază, dar ei fiind gazdele, întrețineau oaspeții). Apoi o săptămână de muncă intensivă de dimineață până seara, de simțeam că nu mai pot. Și din cauza unei colaborări și a aglomerării de la serviciu, n-am mai apucat să fac nimic la alte câteva proiecte care mă așteaptă. Cre...