De ceva vreme, de fapt de câte ori trec prin pasajul Lujerului (adică zilnic), îmi zic ia pune mâna și scrie, nu de alta, dar macar să te răcorești, despre măreața “consolidare“.
Care va să zica, acum destulă vreme au început lucrările. adică, la început, niște muncitori au pus niște pietre și alte rahaturi pe marginile pasajului, suficient cât să îngusteze substanțial pasajul subteran. și așa a rămas câteva săptămâni. după o vreme, au început ceva mișcări. Muncitorii au zgâriat superficial pereții pasajului, i-au hârșâit o țâră. Pe urmă iar a rămas așa câteva săptămâni. Bun, și-apoi începe consolidarea. Adica astuparea zgârieturilor de ei făcute. Din loc in loc au cimentat cate o mică suprafață, aleator aleasă. Și asta a fost consolidarea. Mi-am zis „poate ca or fi făcut și ceva ce nu se vede, nu trebuie să mă pripesc cu judecata“. Dar peste (iar) câteva săptămâni de acalmie, a venit prima rundă de ploi de vară. A doua zi după prima ploaie mai torențială, din tavanul pasajului subteran consolidat ploua. de fapt turna șiroaie, se scurgea un mic râuleț. Bun, m-am gândit, sper că muncitorii se vor sesiza si or sa repare beleaua. iar au trecut câteva săptămâni în care n-am văzut picior de muncitor. Si acum vreo două, hai maxim trei săptămâni, încep sa pună schele. Ei, iată ceva progrese, ma gândesc. Aș! Știți pentru ce sunt schelele? Pentru a pavoaza pereții pasajului cu plăci lucitoare. Ce consolidare! Ce astupare de găuri! Ce contează astea? Să punem plăci să astupăm totul, să arate frumos, că asta contează! Și să tocăm, desigur, banii publici (că tot e criză, nu?) pe lucrări de cosmetizare denumite pompos „consolidare“, „reabilitare“ și alte „-ări“. Că la pasajele care chiar sunt în pragul prăbușirii (podul Constanța din cartierul Chibrit) nu face nimeni nimic, chit că poate mâine-poimâine ne trezim că trece peste pod un tren și pică cu tot cu pod peste șosea. Că doar acolo chiar trebuie cheltuiți bani, trebuie muncit, nu glumă, și-atunci nu mai ies atâția bănuți șpăguiți și sifonați ca în cazul pasajelor care nu au de fapt probleme majore, dar pe „consolidarea“ cărora se dau bani cât s-ar da dacă le-ar reconstrui de la zero (cu siguranță), în timp ce de fapt se face doar o pavoazare ce valorează probabil sub 10% din valoarea încasată de „meșterii manole“ cu pile la stat.
Care va să zica, acum destulă vreme au început lucrările. adică, la început, niște muncitori au pus niște pietre și alte rahaturi pe marginile pasajului, suficient cât să îngusteze substanțial pasajul subteran. și așa a rămas câteva săptămâni. după o vreme, au început ceva mișcări. Muncitorii au zgâriat superficial pereții pasajului, i-au hârșâit o țâră. Pe urmă iar a rămas așa câteva săptămâni. Bun, și-apoi începe consolidarea. Adica astuparea zgârieturilor de ei făcute. Din loc in loc au cimentat cate o mică suprafață, aleator aleasă. Și asta a fost consolidarea. Mi-am zis „poate ca or fi făcut și ceva ce nu se vede, nu trebuie să mă pripesc cu judecata“. Dar peste (iar) câteva săptămâni de acalmie, a venit prima rundă de ploi de vară. A doua zi după prima ploaie mai torențială, din tavanul pasajului subteran consolidat ploua. de fapt turna șiroaie, se scurgea un mic râuleț. Bun, m-am gândit, sper că muncitorii se vor sesiza si or sa repare beleaua. iar au trecut câteva săptămâni în care n-am văzut picior de muncitor. Si acum vreo două, hai maxim trei săptămâni, încep sa pună schele. Ei, iată ceva progrese, ma gândesc. Aș! Știți pentru ce sunt schelele? Pentru a pavoaza pereții pasajului cu plăci lucitoare. Ce consolidare! Ce astupare de găuri! Ce contează astea? Să punem plăci să astupăm totul, să arate frumos, că asta contează! Și să tocăm, desigur, banii publici (că tot e criză, nu?) pe lucrări de cosmetizare denumite pompos „consolidare“, „reabilitare“ și alte „-ări“. Că la pasajele care chiar sunt în pragul prăbușirii (podul Constanța din cartierul Chibrit) nu face nimeni nimic, chit că poate mâine-poimâine ne trezim că trece peste pod un tren și pică cu tot cu pod peste șosea. Că doar acolo chiar trebuie cheltuiți bani, trebuie muncit, nu glumă, și-atunci nu mai ies atâția bănuți șpăguiți și sifonați ca în cazul pasajelor care nu au de fapt probleme majore, dar pe „consolidarea“ cărora se dau bani cât s-ar da dacă le-ar reconstrui de la zero (cu siguranță), în timp ce de fapt se face doar o pavoazare ce valorează probabil sub 10% din valoarea încasată de „meșterii manole“ cu pile la stat.
Comentarii