Am fost astă seară la ultimul tur ARCEN prin Cartierul armenesc. Dacă nu era ultimul pe anul ăsta iar aş fi amânat. Dar cum îmi plac prea mult tururile şi mai ales poveştile lor despre locurile vizitate şi atmosfera epocilor trecute pe care le reînvie oamenii ăştia, am făcut o alegere, am lăsat-o pe maică-mea cu buza umflată şi m-am dus.
Bucureştiul, oraş contrastant, adunătură de chestii care n-au nicio legătură, agitat, nervos, vara ucigător prin arşiță, zăpuşeală, putori şi duhori, mizerie, iarna ucigător prin frig, mormane murdare de zăpadă, gheață, rahați de câine ce răsar la dezgheț, zloată...
Şi totuşi... nu e doar asta. Bucureştiul vechi e cam decrepit, ruinat, dar are un farmec al lui, e... din altă epocă, din altă dimensiune, pe veci dusă, dar foarte interesantă. Străduțele fostelor mahalale (azi am aflat că "mahala" provine din turcă şi înseamnă "cartier") şi casele înşirate pe ele spun poveşti despre cine le-a construit, cine le-a locuit, despre vieți interesante ale unor oameni interesanți, despre moravurile, obiceiurile şi deşertăciunile epocilor...
Curiozitatea şi plictiseala unor seri de vară când lucram în centru m-au făcut să o iau la pas de pe Latină spre Moşilor sau spre Armenească, să mă rătăcesc şi să ies pe Toamnei, să ma rătăcesc şi mai tare iar apoi, cu google maps, să ies la liman. Şi în timpul ăsta am descoperit străzi tihnite, case frumoase, case deosebite, detalii arhitecturale minunate, variate, stiluri foarte diferite, curți înverzite, cu pomi, cu flori, diferite cum probabil au fost şi oamenii care le-au ridicat.
Apoi au fost tururile cu ARCEN, unde dincolo de fațadele caselor am aflat poveştile lor, ale străzilor şi ale oamenilor... şi asta m-a dus cu gândul în epocile respective, am trăit frânturi de trecut... am rezonat cu unele dintre poveşti. Şi am vrut să mai aflu despre trecut. Au fost şi tururile cu Arhiva de geografie, cu care am descoperit alte bucăți de Bucureşti, alte poveşti, mai puțin romanțate, dar tot foarte interesante. Şi mi-am dat seama că aproape fiecare loc din Bucureşti are istorii vechi, subterane, doar să vrei să le afli... Aşa am aflat, dintr-un tur prin cartierul meu, o grămadă de lucruri de care habar nu aveam despre propriul meu cartier şi partea mea de oraş. Şi am început să îl văd cu alți ochi.
În oraşul ăsta nimic nu e doar ce pare, în spatele fiecărui cartier, în spatele fiecărei case se află altceva, o istorie, un cumul de poveşti, de vieți, de speranțe şi de fapte. Şi aşa, ca în poeziile lui Arghezi, sub urât se poate ascunde orice... chiar şi frumosul.
Comentarii