Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d
Drumul prin locuri îndepărtate, senzația de capăt de lume, de locuri sălbatice, unde omul și natura încă conviețuiesc relativ armonios. Am găsit sate îndepărtate, cu case puține, multe părăginite, câteva foarte bine păstrate și întreținute, ulițe nisipoase și cu iarbă, biserici... Dar marea descoperire, adevarata comoară, dincolo de natura care ne-a uimit în mii de feluri pe metru pătrat au fost oamenii pe care i-am întâlnit. Toți cei la care am stat și toți cei cu care am interacționat un pic mai mult au fost minunați. Povești de viață, foarte diverse, vieți tumultoase și interesante, unii de prin partea locului, alții veniți de mai departe sau mult umblați prin lume. Toți deschiși și primitori, gata să ne ajute. Începând cu întâlnirea încă de pe vas cu Luminița (patroana de la complex Miruna) și discuțiile interesante de-a lungul celor 6 ore de mers cu nava... Continuând cu faptul că fetele au cunoscut pe navă o femeie cu două fetițe și o maică stareță care ne-a invita