Azi e o zi în care doamna cu coasa şi-a făcut simțită prezența. Facem ce facem şi o ignorăm, ne facem că uităm de ea, dar... pe neaşteptate, cineva dintre prieteni sau cunoscuți - sau chiar noi, nu se ştie niciodată cine va fi lovit - trăieşte durerea sfâşietoare a pierderii cuiva apropiat. Şi asta ne reaminteşte că... viața şi moartea sunt mereu prezente, că nu există una fără alta, oricât încercăm să ne facem că plouă...
Uneori moartea vine brusc, ca un vultur cernit în picaj din înaltul cerului, lovind fulgerător, one shot şi s-a stins o viața.
Alteori vine greu, ca alunecând încet, ani de zile pe o pantă, smulgând zi de zi câte o părticică din victimă, azi împuținând puterile, mâine împuținându-le şi mai tare, iar şi iar până nu mai are ce lua în afară de ultima scânteie...
Alteori dă mai multe lovituri, mai scapă prada, o mai înşfacă iar...
Are mii de înfățişări şi de moduri de a veni şi de a curma viața.
Cea mai grea "împăcare" a omului viu e cu ea, cu moartea - a sa proprie şi a celor dragi.
Personal, mă doare mai mult ideea de moarte a celor dragi decât ce a propriei morți. Sigur e ceva egoism aici, că e vorba de cum pot trăi fără ei, nu de faptul că pentru ei, orice şi oricum a fost, s-a terminat, pentru ei nu mai contează. Şi totuşi, moartea e parte a vieții şi ar fi mai sănătos să nu ne mai doară atât... doar că... e prea definitivă...
Îmi amintesc de bunicu'... de Alex... de mătuşa Irina... mai recent de Puiu... şi de alți oameni la care am ținut şi de care am aflat târziu că s-au stins, fără să am cum să ajung la înmormântări... De fiecare dată am simțit că lumea a pierdut ceva bun şi a rămas un pic mai pustie şi mai rece...
Spuneam că ziua asta a stat sub semnul cernit al plecării (din viață). Dimineața vestea morții fulgerătoare a tatălui lui Conu. Seara, artistic, filmul Loving Vincent. Un film foarte frumos şi foarte trist. Altfel de durere, filtrată, metamorfozată artistic.
O altă perspectivă asupra morții, poate nu chiar atât de tristă, transformată... Filmul ăsta merită un spațiu mai larg, o să mai scriu despre el, după ce-l mai disec de-a fir a păr...
Comentarii