micutze aberatzii

O saptamana aiurea. Aiureala dateaza de vineri seara, de fapt. Dupa ce-am reusit sa ma duc la cristina la spital, s-o vad pe ea si pe bebe-maria, am ajuns acasa, ne-am facut de cap gatind ceva gustos rau (fajitas cu carne de vita), am baut o bere... de cand ajunsesem acasa ma cam dureau oasele... si in scurt timp m-am trezit ca am frisoane, temperatura si tre’ sa zac. Noaptea ma trezeam din 5 in 5 minute si ma intorceam ba pe-o parte ba pe alta ca ma durea ba ici, ba colo, dar capul rau si mereu, oricum. Dupa ce m-am odihnit asa de bine, sambata dimineata (...pe la 2) ne trezim, Alex misuna prin casa, io mai zac putin, mai bag niste aspirina... pofta de mancare n-am, ba chiar din contra, asa ca in extremis mananc doua banane si plecam la mult-asteptata intalnire de la Madalina. In tramvai ne intalnim cu Mitzi si Lusien. Suntem primii sositi. Imediat dupa noi apar si Marius si Gina. Aranjari de mobila in curte, mare zapacit dalmatianul Stres care se zbuciuma pe acolo. Tzuica cu ardei ma...

soaree... ce vesel e cand afara e soare... desi sunt fiica ploii, iubesc soarele. traficul rutier in bucuresti mia dat emotii si dimineata, si seara. dimineata am plecat mai devreme de-acasa, cu multe sacrificii (cel mai mare chin pt mine e sa ma trezesc la ore de genul 7-8; 9 ar fi perfect, dar nu se intampla decat in vacanta), ca sa am timp sa imi reinarc abonamentul ratb, sa imi platesc o factura avon si sa ajung la munca putin mai devreme, ca imi ramasese ceva de terminat de ieri. la abonamente era coada, m-am enervat si am luat 300-le cu ultimul bilet gasit prin miracol in geanta. Aglomeratie, oameni care te calca pe picioare, autobuzul abia se taraie. DE la intersectia cu turda a inceput calvarul. Bineinteles calatoria dureaza dublu fatza de cat ar fi media normala. Ajung la Victoriei vad ca ar fi timp la limita sa platesc factura, reusesc, cu nervii de rigoare, ma intorc spre metrou, am o sclipire de inteligentza care ma sfatuieste sa-mi incarc abonamentul la chioscul de bilete ...