Alergări de toamnă printre cețuri. Miros de frunze căzute și ude, lacul aproape complet ascuns în ceață, parcul misterios. Alergări de dimineață, fără ceață, prin atmosfera înnorată de toamnă bucureșteană. Și un pic de soare trăgând cu coada ochiului prin plapuma de nori spre lac. (asta scrisesem acum vreo două weekenduri, text uitat și semiabandonat) Între timp n-am avut timp și nici chef sau inspirație la scris. Tot într-o agitație și o alergare de colo colo să fac ba aia ba aialaltă. Iar în ultima vreme deși mi-am mai eliberat niște timp am tras mâța de coadă doar doar să nu fac nimic din ce ar trebui. Ce mama naibii am mai făcut? Ia să vedem. Mi-am exersat engleza vorbind cu un englez și mi-am dat seama cât sunt de praf, cum îmi trag clapa cuvintele. Am reușit să mă scot dintr-o situație în care alții țineau să mă împingă să fac ceva ce n-aveam chef, cumva s-au clarificat prioritățile, drept care am făcut ultimii pași spre înscrierea la cursul de ghid montan - respectiv adever