micutze aberatzii

de vreo două săptămâni, de cand le-am văzut prima dată în Herăstrau: ce păsări or fi? Au trecut pe 1 noiembrie în stoluri către sud. Câteva au poposit pe lac, le-am vazut cel puțin o săptămână, ba mai multe, ba mai puține. Sunt negre, cam cât rațele sălbatice, dar mai filiforme, cu gâtul mai lung decât o rață și cu ciocul destul de lung (uneori mi s-a parut galben, alteori alb). Și în plus, cum plutesc ele pe apă, odata plonjeaza în apă, unde stau destul de mult, ieșind la o distanță destul de mare față de locul de intrare, uneori cu câte un mic peștișor în cioc. Ce păsări or fi?

de obicei se spune ca toamna se numara bobocii... iata ca anul asta, lucrurile se dezvaluie in decembrie... interesant cum vin confirmarile astea, la pachet... ma asteptam, dar era mai bine sa ma fi inselat in loc sa am dreptate... dar asa-i in tenis... lucrurile isi urmeaza cursul. m-am hotarat. din ianuarie ma mut la alt job. o fi bine, o fi rau, se va vedea cu timpul. rien ne va plus. in cealalta privinta, interesanta desfasurare, n-am ce spune... adio, dar nu de tot... amuzant. ma mir si de el, si de mine. dar ce rost are sa-mi fac probleme?! lucrurile sunt cum sunt, habar n-am ce voi face, ce voi gandi sau ce ma asteapta in viitor. oricum, viitorul s-a dovedit a fi, cel putin in cazul meu, ca in povestirile cu final neasteptat. complet imprevizibil. si e foarte bine ca-i asa. din nou, melodia asta care pare a fi leitmotivul vietii mele pentru ultimii 2 ani... "The wheel in the sky"... si inca niste cugetari de seara, obosite si cam pesimiste... un moment de "fara bu...