ziceam mai demult mai în glumă mai în serios că am mai mult întrebări şi îndoieli decât certitudini... Acum pot dezvolta ideea: am doar întrebări şi îndoieli... şi niciun răspuns sigur, nicio certitudine.
Cu cât despic firul în patruzeci şi patru, cu atât sensul se pierde, fuge, se disipă... şi nici recompunerea întregului din părticelele analizate nu aduc vreo lămurire... Totul e neclar fiind în acelaşi timp foarte clar, totul e contradictoriu... Eu sunt contradictorie... Lumea întreagă e contradictorie.
Operez cu noțiuni incompatibile care ba sunt ba nu sunt coerente, sensurile se strecoară printre degetele rațiunii ca nişte zvârlugi, seturi diferite de fapte şi ipoteze au oarece coerență separate fiind, în contexte şi pe niveluri diferite, dar puse cap la cap nu mai au niciun sens, nimic nu se pupă de nicio culoare.
Şi totuşi?!
Comentarii