micutze aberatzii

Weekendul ăsta am mers în Dobrogea. În prima zi în munții Măcin, pe vârful Țuțuiatu (cu promisiunea că în fiecare an viitor vom vizita alt munte din munții Dobrogei), a doua zi la mare, în Eforie Nord. Am mers pentru prima dată cu T.E.D. Adventure - văzusem de ceva creme că Diana și Stela mergeau frecvent cu ei - și am avut și companie - pe Livia și încă o fată, Vera, cu care apucaserăm să mai vorbim în excursia de la Măgura Codlei. A fost grozav că ne-am adunat la o ora rezonabilă, adică 7, și în loc central - metrou Izvor. Am ajuns mai devreme decât crezusem și-am apucat cum au venit rând pe rând oamenii, recognoscibili după echipamentul de munte și rucsaci. Oameni faini, ca de obicei. Ștefan și Angela, organizatorii, haioși și de treabă. Deci pornirăm spre mare. Am mers mult, cred că am ajuns după ora 12 la Greci, de unde începea ascensiunea noastră pe Țuțuiatu. Am avut și două pauze pe drum, unde am mai socializat în benzinării. Vremea a ținut cu noi, nu cu prognoza - a fost fru...

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş...

Si iata ca mica vacanta a luat sfarsit. a ramas mirosul marii pe haine si in par, amintirea nisipului fin pe piele, placerea nesfarsita de a inota fara limite, pana ti se zbarceste pielea si pana ti se face friiiig.... arsura soarelui pe piele si a nisipului pe talpi... valuri spargandu-se de mal molcom... pescarusii in haite pe plaja la lasarea serii cand pleaca lumea si raman gunoaiele... valuri marunte, valuri mari... un pui de pescarus ce dadea roata pe langa dig nestiind unde sa se aseze... marea la lasarea serii, in aceleasi culori pastelate ireale ca ale cerului... mirosul de mare, de alge, de nisip... scoici ascutite si nisip fin, alaturate... dincolo de drum, techirghiolul... alta experienta... un miros cum nu credeam ca poate exista... namolul pe piele... o senzatie ciudata cand ti se usuca namolul pe piele... aaa... si o priveliste tulburatoare... marturisesc, am nimerit pe plaja nudistelor... unde imensa majoritate erau femei peste 50 de ani... pot spune ca am privit realit...

Filosofia mea de viatza se bazeaza, de cativa ani, pe ideea: nu-ti face planuri,ca toate au tendinta de a se duce naibii, mai bine adapteaza-te din mers, ia lucrurile asa cum vin si bucura-te de neprevazut. Asa si cu vacanta de anul asta... aveam un plan: sa mergem in delta, la festivalul anonimul, cateva fete din gasca de la master. Fetele s-au razgandit iar eu am ramas cu concediul programat intre 10 si 23 august. La cateva zile, gasca mea veche, frumosii nebuni, se hotarasc sa plece in vacanta in turul tzarii... exact inainte de perioada mea de concediu; deci n-aveam cum sa merg cu ei; ma oftic, dar n-am ce face. Pe urma ma suna Sox, tot din vechea gasca, dar care nu mergea cu restul, sa ma intrebe daca merg cu ei la mare... tot inainte de concediul meu; nu pot, deci pica si varianta asta; ma oftic, dar n-am ce face. Joi acum, inainte sa intru in concediu, isi fac planuri de vacanta de mers in delta si fetele de la dansuri... pentru inceputul lui septembrie; iar nu se poate, pica si...