micutze aberatzii

trece vreme, trec ani si ani... treceam prin vreme cu aripi de ceara. nu stiam ca-s de ceara. sau stiam, dar parca nu voiam sa cred. au fost de nadejde in lupta cu singuratatea dar acum? de ce se topesc? e canicula, da, dar totusi... prieteni, aripi de ceara... isi vad de treburile lor, de vietulicile lor (© Slobi) de ce le e bine si ce nu, de ce le place, de ce nu, de calatoriile si berile lor, daca nu mai figurezi in gandurile lor, asta e uitarea se asterne repede dileme reale si pretexte unele lucruri reveleaza altele si vezi ca nimic nu e cum credeai sau e cum stiai, dar nu voiai sa vezi pana la urma n-are mare importanta fiecare suntem valuri separate dar facem parte din aceeasi mare suntem doar niste bieti oameni limitati cu totii si incercam sa ne ducem viata cumva, sa ii dam un sens oarecare ca e mai bine intr-un fel sau intr-altul nimeni nu stie cu certitudine fiecare stie sau crede ca stie ce e mai bine pentru sine si atat. pacat ca uneori lipseste sinceritatea care ar mai le...

lumea in care traim se compune din multe, multe, foarte multe lucruri. si se poate imparti in multe sub-lumi, sau lumi mai micute. o lume numai a noastra, a gandurilor, a sentimentelor, a ideilor noastre; o lume care include familia, membrii cei mai apropiati, pe care-i vedem zi de zi; o lume a mediului profesional (la serviciu); o lume a prietenilor; o lume a celorlalti oameni cu care interactionam accidental (pe drum, in transport, la ghiseu, la piata etc); o lume a mediului de locuit (asociatia de locatari a blocului, vecinii, administratorul, femeia de serviciu etc); o lume a localitatii in care stam (a orasului, satului, comunei), o lume care reprezinta abstract “tzara“, poporul, societatea cu organizarea sa sociala, cu guvern, parlament, prefecti, ministri si altii; o lume la care ne referim ca la “continentul nostru“, o lume pe care o percepem si mai vag; si o lume a “mapamondului“, “globului pamantesc“, “omenirii“ in general, care e atat de larga si extinsa incat abia daca o pu...

citeam pe niste bloguri descoperite recent, prin intermediul blogurilor prietenilor de gasca, trairi si atitudini legate de Paste. am vrut sa scriu un comentariu pe unul dintre acele bloguri, dar mi-am dat seama c-ar fi cam lung. asa ca mai bine ma desfasor aici, in ograda mea. am de cativa ani un sentiment ciudat legat de sarbatorile religioase. e legat de contradictia flagranta intre ce fac, spun si gandesc oamenii in viata de zi cu zi, si ce fac/spun/gandesc de sarbatorile religioase. bunaoara esti o canalie, un ticalos, sau o javra, adica o persoana careia pur si simplu ii face placere sa faca rau, sau sa vorbeasca de rau, sau care nu se gandeste decat la sine (bani, mancare, averi, sex), si brrrusc, de Paste, sau de Craciun, tine post (eventual), se duce la biserica sa se impartaseasca (eventual) si se duce sa ia lumina (musai). si chiar se crede purificat/a si un om mai bun. iar apoi o ia de la capat. oricum, si daca tine post, e doar de forma, ca naravurile "bune" nu s...

sunt racita, am nasu’ infundat, ma ustura gatul si-am o stare de rahat. unele edituri cu care colaborez se fac c-au uitat sa plateasca, le scriu mailuri peste mailuri la care nu primesc raspuns si asta ma scoate din sarite, se aduna de munca si din aceasta cauza parca vad ca iar n-o sa putem iesi in weekend cu gasca la iarba verde... din multe parti am non-raspunsuri sau amanari... enervant, enervant, enervant. weekendul trecut a fost misto. sambata am reusit in sfarsit (uraaaa!!) sa ma vad cu Elena in oras, am trancanit de toate cele, ne-am simtit bine... duminica am lucrat (la una dinttre urgentele urgente care mai apoi ma amana cu plata) si-apoi am iesit in pui de urs, unde portiile mari ne-au dat gata... ploi... ramuri... muguri... balti... nori... blocaj in trafic... tocanita...

A fost una din acele zile cand se burzuluieste nonconformismul din mine. Nonconformista sub acoperire. De ce? Pai, ia spuneti-mi, de ce sa fac eu ce fac altzii? De ce sa-mi stabileasca societatea, lumea, altii o anume zi pentru nu-stiu-ce? ca e thanksgiving, haloween, valentine, ca e... orice-ar fi?! Asadar dau ignore pentru chestiile astea. La fel m-apuca cand sunt intr-o situatie in care musai "trebuie" sa ma port intr-un anume fel; nici una, nici doua, grrrr! si fac exact pe dos... sau oricum, nu ma las pana nu fac vreo faza "care nu se face". That little devil! In rest, agitatie (rezervare la teatru pt duminica, luat bilete, scandal la Avon, o comanda amanata, belele; multa munca la munca) si stabilirea unui program incarcat de weekend. Sambata o sa ma vad cu personajul caruia trebuie sa-i spun delicat dar hotarat ca n-are ce cauta in preajma mea... apoi ca sa ma binedispun, merg cu dana la concursul de dans de la polivalenta; duminica ma vad cu elena iar apoi m...

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...