Era să uit că n-am apucat să scriu despre ultima zi, cea de după ziua de liniştire. Despre care iar nu am scris. Bravo, tanti roza-scleroza. Ziua de revenire a fost cu plecat de la cabana Croitor, popas la pasul Prislop pentru suveniruri, sosire în Borşa. Regrupare. O cafea sau o bere la prima terasă, savurată pe îndelete. Apoi colindat prin second hand-uri. Câteva victorii, o cămaşă, un polar, o fustă. Apoi prânzul la on restaurant ce s-a dovedit bun. Şi apoi găsitul cazării - campingul Pietrosul Rodnei. Camping frumuşel, gazde de treabă, primitoare, curat, îngrijit, au şi căsuțe şi loc de corturi, cu foişor acoperit şi grătare. Ne-am lăfăit ca nişte boieri. Dimineața am halit ceva rapid şi am pornit pe stradă în sus. Panta ne-a luat tare, deja transpiram dupa primii zeci de metri. Asfaltul a durat pâna la nu ştiu ce schit, apoi ajungeam la potecă prin pădure. Aici ne-a depăşit un grup mare de turişti polonezi la peste 50 de ani toți, dar numai fibră şi ei şi ele, ne-am r...