micutze aberatzii

visez creste inzapezite, urcusuri prin nameti, alb de zapada, o cabana, aer care miroase a inaltimi, a soare, a zapada, a brazi... sa te speli dimineata pe fatza cu zapada, sa iti scartaie pasii in zapada, sa faci ingerasi in zapada, asa, pur si simplu, de fericire. mi-e un dor de munte napraznic. cand am fost ultima data? hm, prin primavara tarzie... vara si toamna asta au tot intervenit chestii in ultima clipa si n-am mai reusit. i-am vazut, in drumurile si drumetiile spre podul dambovitei, rasnov, brasov, sau spre sibiu... dar nu-i totuna. Azi dimineata, in drum spre serviciu, blocata 45 de minute in trafic, imi doream sa fiu unde nu gasesti nici umbra de masina, unde si oamenii sunt rari... Mda. o zi ca orice alta zi, cu doua momente de disconfort: blocajul din trafic de dimineata si coada de la cabinetul medicului de familie (pentru minunata consultatie+analize oferite obligatoriu de ministerul sanatatii in luna in care te-ai nascut). Pe chestia cu coada la medic am ratat si cursu...

Azi am ingropat cadavrul celei mai proaspete iubiri in cimitirul iubirilor pierdute, risipite, descompuse. Moment solemn, drept muzica o tacere asurzitoare. Prin cimitirul vesel, fantomele iubirilor trecute radeau, alergau. Ciudat cum mor iubirile. Dintr-o data. Simti durere, apoi furie. Apoi un mare sentiment de usurare, de libertate, poate nu chiar bucurie, dar oricum, o mare liniste. Pace. In sfarsit, liniste! Nu pot sa spun ca iubesc linistea, sunt o luptatoare, deci imi place agitatia, nelinistea, fiorii, adrenalina... dar cand depaseste o limita, lupta trebuie sa inceteze si e nevoie de pace. pace in suflet si in priviri, in gand si in inima. E un moment frumos, cand privesti in urma si incerci sa inveti din ce a fost, cand poti in sfarsit sa separi ce-a fost frumos de restul, cand faci curat in urma. Inveti lectia din ce-a fost rau si pastrezi partea buna. Sa bem deci si sa ne veselim, ce-a fost a fost. Micul cor antic (bine totusi ca sunt foarte putine spectrele fostelor iubiri...