Sâmbătă (5 martie) am vizitat Sagrada Familia. Ne-am programat vizita la 10:15, ca să pornim cu dreptul în expediția noastră - planul era să vizităm Sagrada, apoi casele Gaudi, să mergem pe Rambla și să ieșim la plajă. Cu Sagrada făcuserăm cunoștință de vineri seara, când n-am avut răbdare și am vrut să o vedem în nocturnă. Era impresionantă și noaptea, dar ziua... ziua e vizibilă întru toate detaliile ei. Văzusem o gămadă de documentare, teleenciclopedii etc cu Sagrada. Dar evident, nimic nu se compară cu a fi tu, mic, în fața ei, cu gura căscată de neverosimului ei. Nu poți să nu te gândești CUM a gândit și închipuit, dar și realizat omul ăla, Gaudi, o asemenea chestie care nu e deloc „cum se face”. Și la fiecare pas, la fiecare detaliu te minunezi. Da, e altceva, e impresionant, e o odă vie adusă divinității într-un mod absolut aparte. Orice catedrală e impresionantă, dar asta... mie personal, mi se pare cu un nivel sau două peste tot ce s-a făcut. Și vitraliile, aranjate cromatic...