micutze aberatzii

Cu un weekend in urma eram in Bulgaria... Weekendul asta, duminica seara, pe la 7, eram in Breaza. Tot cu B. Aer curat, ziua caldura mare, seara racoare bine... Ne-am adunat pe la 5, la fantana Miorita toate trei: rali, io, dana. Si-apoi, mergem mergem, barfim, in Ploiesti o luam pe centura, care era in lucru, asa ca staaam si staaam la semafoare pe portiunile pe care era sens unic... in fine, scapam... ajungem in Breaza pe la 7 si 15, ne-am dus direct la vila veche, dar acolo totul era incuiat. Rali il suna pe Iustin, antrenorul, the big boss al clubului... era la pizzeria din Breaza, asadar hop si noi acolo. Ei, si ne adunam, timp de 2-3 ore, mai multi din cei mari... Spre finalul serii eram acolo Iustin, Marci, Rali, Dana, io, Mada, Costi si Irene si inca o pereche de la intermediari. In timpul asta am mancat, am baut, am facut caterinca la greu. Apoi am migrat catre vila veche, pe care am luat-o in stapanire, ne-am instalat si-apoi am continuat cu o mima pana tarziu in noapte. A do...

m-am intors. putin obosita, cu febra musculara, dar vesela, voioasa si sanatoasa. toata lumea: "cum a fost?" pai cum sa fie? ca orice lucru, cu parti bune si parti rele. in primul rand, am fost cazati la vila noua, nu la cea veche, dupa planul initial. am fost 4 in camera, noi cele 3 si inca o fata tare haioasa, Diana. noi eram alea batrane, avand in vedere ca restul dansatorilor aveau de la 7 la 16 ani... si poate mai erau unii pe la 20, desi nu s-ar fi zis. noi 4 ne-am distrat de minune, in ciuda intemperiilor. ce intemperii? pai, sala de antrenament neincalzita, in care faceam cele 3 antrenamente zilnice, fiecare a cate 2 ore (adica in total 5-6 ore in frig crancen in fiece zi); camera usor incalzita, din cauza de economie (tanti administratoarea de vila tot dadea centrala mei incet, mai incet...); apa calda pentru dush cu pauze tot din cauza centralei date pe minim sau oprite; condens de pe unii peretzi, care s-a adunat prin coltzuri pe dusumea in oarece baltzi (motiv pen...

iata o zi in care nu m-am stresat si toate s-au rezolvat, pana la urma. am reusit sa inregistrez contractul de cesiune a drepturilor de autor la administratia financiara, am reusit in fine sa imi iau diploma de master din povernei (e adevarat ca mai trebuie sa-mi iau si foaia matricola saptamana viitoare, da' nu se pune)... am reusit in fine sa ajung si la dentist, dupa amanarea de ieri... dentistul (care mi-e si nash de botez) vrea musai sa ma marite, iar imi propune un catindat... ce naiba sa fac, o sa ma vad cu respectivul si o sa-l bag in sperietzi probabil, ca sa scap de insistentele nashului-dentist... astept cu nerabdare cantonamentul de dans sportiv de la Breaza... mai sunt doar 3 zileeee!!! uraaa!!! sambata plec cu fetele spre Breaza... noi 3 fete cucuiete fara parteneri... so what! avem oricum mult de invatat, febra musculara o sa facem oricum... iar seara o sa ne dregem cu bere (bruna) si inghetzata (cu ciocolata si menta)... o sa barfim, o sa facem haz de necaz, o sa r...

Imi simt aproape fiecare muschi... La orice miscare, ceva doare... Nu am nici cea mai mica indoiala ca sunt vie (asta apropo de viata ca vis, visul ca viata), la cat ma dor toti muschiuletzii... Cum spunea cineva din cantonament "la antrenamentele lui justin, daca nu te doare, inseamna ca esti mort". Si cat imi e de ciuda ca n-am putut sa merg in cantonament de la inceputul saptamanii, ca toata lumea, ca sa parcurg toate antrenamentele, sa ascult toate informatiile despre dans... Da, e greu, e foarte greu... sambata, in timpul primului antrenament, credeam ca n-o sa mai pot... si totusi, am mai putut. asta imi place la sport in general, ca poti sa iti depasesti limitele. dintotdeauna mi-a placut sa imi depasesc limitele (de toate felurile), nu stiu exact de ce... Aerul curat din Breaza... frig seara... gara fantomatica, parca din filmele cu vestul salbatic... dana, salvatoarea, zgribulita si ea de frig si frica, pe peron... vila, fetele, copchilasii si tineretul revolutionar....