micutze aberatzii

A fost o excursie memorabilă. Asta mai ales pentru că pe un versant, la urcușul dinspre cota 1400 până pe vârful Furnica am avut condiții teribile, iar imediat ce am trecut de vârf și am coborât pe platou, am avut o vreme de vis. Un astfel de contrast nu am mai avut, sau cel puțin nu îmi amintesc. Poate doar după o vreme superbă să se strice brusc, asta da, dar invers, niciodată. Până la cota 1400 am mers cu autocatul, nimic deosebit deci. Am început urcușul. Deasupra orizontului se vedeau niște mori negricioși, dar soarele își mai strecura raze pe sub ei, într-un mod foarte fotogenic. Am continuat urcușul, pe jos era uscat, din când în când apăreau bălți mocirloase, dar în rest totul frumos. Apoi, tot urcând, am început să fim asaltați din loc în loc de rafale de vânt rece. Norii păreau tot mai amenințători și mai aproape. Apoi ușor ușor au început să apară urme de zăpadă... Apoi din loc în loc dădeam de zone ușor burnițoase. Apoi vântul rece a devenit prezent în permanență, i

Trăim niște vremuri tulburi și, dincolo de păreri, cei ajunși la guvernare schimbă legi în favoarea lor. Ce înseamnă, ca implicații, asta? De aici încep speculațiile și scenariile și posibilitățile. Consider că, în acest moment suntem deja așa de sictiriți de tot și toate că aproape nu ne mai pasă. Sau negăm că e important. Sau ne luăm lumea în cap. Sunt n variante. Partea proastă e că toate astea nu s-au produs brusc, adică hop! au apărut ăștia, au votat și asta e. Cei 28 de ani de la schimbarea regimului au adus, pic cu pic, noi am adus pic cu pic situația în halul ăsta. E exact ca atunci când vrei să fierbi o broască vie. Dac-o arunci în apă clocotită, o să sară și o să fugă. Dacă o pui în oală cu apă călduță și apoi aprinzi sub oală un foc mic, broasca nu se prinde, și, când simte că e nasoală treaba e pe jumătate fiartă.  Așa că am impresia că noi suntem exact așa, pe trei sferturi deja fierți, duși, inerți, morți. Și nici nai prea avem cum să ne salvăm. Pentru că i-am

Nu știu exact cum, dar văd că iarăși am uitat să mai scriu pe blog. O să reiau cu Maramureșul mai încolo, cred că mă și plictisisem să scriu sau nu știu ce, o să reiau firul călătoriilor maramureșene când oi avea mai mult timp (și chef). Între timp am mai fost în divese călătorii mișto, pe la teatre, evenimente, chetii trestii și mi-e că dacă nu apuc să scriu acuș de ele o să le uit definitiv. Deci ia să îmi adun mințile și amintirile și să trec în revistă ce-a fost și apoi oi vedea ce merită dezvoltat pe larg separat. A fost festivalul național de teatru, unde, mulțumită Mariei (din gășcuța de la dansuri) care a avut timp să se informeze, am mers la două piese, Înaintea erei noastre la Green Hours și Rovegan la Replika. Și, între cele două piese din FNT, cumva la inițiativa Iuliei am ajuns la concertul de la Sala Radio al lui Răzvan Suma, „Vă place... Beethoveen?”. Tot așa - din inițiativa altcuiva - vorbisem cu Livia să mergem la un spectacol la un nou teatru independent,