micutze aberatzii

unele mai placute, altele mai neplacute... martea asta am avut parte si de una si se alta. cea placuta a fost reintalnirea cu Despina, fosta colega de la primul club de dans, Lets'dance, care mi-a gasit intamplator blogul si mi-a scris... am si pus la cale o colaborare... surpriza neplacuta a fost faptul ca mama s-a impiedicat prin gropile din fata blocului, a cazut si si-a rupt mana si-acu... trebuie sa stea cu mana dreapta in ghips o luna jumate... dar va fi bine, toate s-or rezolva. acum fac planuri-planoare pt ziua mea... am lansat anuntul catre gasca... mai trebuie sa pun la cale si-o iesire in Car cu gasca de fete de la dansuri... poate reusesc mai apoi sa le-adun si pe fetele de la master...

Zi ciudata. O zi in care nu s-a intamplat nimic. Constelatii de ganduri s-au cladit si s-au prabusit, idei si senzatii s-au framantat ca spuma marii la tarm, in timpul furtunii, spulberandu-se... Tristete. De ce? Nu stiu. Privesc in jur si nu gasesc un raspuns. Nici un raspuns. Mica depresie astenica gripala? Cine stie... Nemultumire... Sentimentul ca ceva important lipseste... Ca parca traiesc degeaba... Un tango fara muzica si fara dansatori... senzatia de scena goala... unde e bucuria lucrurilor marunte? oare am uitat de ea? afara a fost soare, vant, iar mie mi se parea ca lumea intreaga a disparut dincolo de orizont, iar eu am ramas singurul supravietuitor. tistete de primavara. ar fi trebuit sa imi inving starea asta si sa ies, sa privesc iarba, muguri... dar n-am facut-o. ultimele zile ale saptamanii mi-au lasat mici tristeti ce-au inflorit azi, sub soarele ars de vant. zadarnicia zadarniciilor... ma intreb daca are rost sa ma multumesc cu putin. nu e in firea mea sa accept jumat...

Iata ca neprevazutul loveste din nou. De bine ce stateam eu linistita, imi faceam planuri pentru la anu' si totul parea asezat in matca, ei bine, un telefon primit si actiunile ulterioare ma pun in situatia de a ma gandi serios ce cale sa aleg... din nou o schimbare de directie... s-o iau din nou de la capat? o fi de bine, o fi de rau? cum e viatza asta, cum se intampla uneori lucruri incredibile care iti schimba brusc viitorul... Pentru mine, neprevazutul este ceva obisnuit, doar mi s-a intamplat de atatea ori sa ma ia si sa ma arunce practic pe alt drum decat cel pe care mergeam din inertie... intr-un fel, ma sperii cand imi dau seama ca uneori mi se intampla ceva ce la un moment dat am gandit ca vreau. si nu in asa fel incat sa zici ca e normal, ai facut ceva ca sa se intample acel lucru, nu! tocmai! nu am miscat un deget, si din senin, s-a intamplat ceva in sensul dorit la un moment dat. Daca nu mi s-ar fi intamplat atatea asemenea lucruri pentru care nu am facut nimic sa se de...

frunze galbene. ploaie. soare. ceatza. umezeala. contrast. frunze galbene pe un cer gri de otzel. o frunza rosie intr-o balta. fosnetul frunzelor rascolite de pasi. un vant subtire. un abur moale. fuioare netoarse de nori alburii. ploaie marunta. pasi prin balti, bucurie de copil. o luna plina ca o portocala pe un cer negru ca smoala. strazi pustii locuite de o ceatza palida. toamna. stare de gratie. am o ciudata impresie: viatza de-abia acum incepe. de ce? inexplicabil. de fapt cred ca asa ar trebui sa gandim in fiecare zi. de azi incepe cu adevarat viatza. sa traiesti pur si simplu, bucurandu-te de fiecare clipa si de tot ce este bun si frumos, fara sa pui la suflet ceea ce nu e bine, frumos sau in regula. momente placute. miercuri am fost la Deep Purple. super! au fost si unele aspecte mai putin reusite, cum ar fi cele cateva momente de blackout sonor, sau vocea cam scazuta a lui Ian Gillan, dar astea sunt amanunte. Trupa suna grozav, iar partea instrumentala este betonnn! Get ...

Filosofia mea de viatza se bazeaza, de cativa ani, pe ideea: nu-ti face planuri,ca toate au tendinta de a se duce naibii, mai bine adapteaza-te din mers, ia lucrurile asa cum vin si bucura-te de neprevazut. Asa si cu vacanta de anul asta... aveam un plan: sa mergem in delta, la festivalul anonimul, cateva fete din gasca de la master. Fetele s-au razgandit iar eu am ramas cu concediul programat intre 10 si 23 august. La cateva zile, gasca mea veche, frumosii nebuni, se hotarasc sa plece in vacanta in turul tzarii... exact inainte de perioada mea de concediu; deci n-aveam cum sa merg cu ei; ma oftic, dar n-am ce face. Pe urma ma suna Sox, tot din vechea gasca, dar care nu mergea cu restul, sa ma intrebe daca merg cu ei la mare... tot inainte de concediul meu; nu pot, deci pica si varianta asta; ma oftic, dar n-am ce face. Joi acum, inainte sa intru in concediu, isi fac planuri de vacanta de mers in delta si fetele de la dansuri... pentru inceputul lui septembrie; iar nu se poate, pica si...

o viatza ca o camera plina de lucruri puse claie peste gramada. utile si inutile, vechi si noi, ordonate dupa o logica dezordonata. toate asteapta sa fie puse in cutii, dulapuri, saci de gunoi, dupa caz. dar mi-e lene, mi-e sila, ma deranjeaza dar nu-mi pasa. mi-e indiferent. are sens, n-are sens, la ce bun... i-as da foc cu totul, ar fi mai simplu; as pleca in lume sa mi se piarda urma. si totusi, printre toate prostiile sunt si mici comori de pretz, lucruri cu adevarat importante, amintiri, prieteni, rude, un rasarit de luna, un codru verde, o creasta inzapezita... trebuie sa fac ordine, nu merge sa arunc totul. rabdare si tutun - asa e vorba; fara tutun in cazul meu... mai bine bere, cafea... haos... "Fiecare dintre noi este un mic haos." (M.Eliade) sa facem ordine in debara...

de ce beau bere? oare imi place? hm... ca gust propriu-zis, nu... dar ca ansamblu de senzatii, adica o bere rece intr-o zi calduroasa, la o terasa, la o adunare cu prietenii, e minunata. Sau langa gratarul de la munte, cu mici sau friptane, berea racita in paraul rece ca gheatza... sau... sau.... sau... pentru mine, berea se bea impreuna cu prietenii, si de sete dar si de inveselire... Ce consideratii bahice imi mai trec prin minte! Dar ce sa fac daca ma gandesc la berile de ieri... berea de dinainte de cursul de dans, in grup restrans, cu doua prietene, unde s-au dezbatut probleme existentiale, s-au dat incurajari, imbarbatari si infemeieri... si la berea de dupa dans, cu gasca mare de la dansuri, unde era misto ca eram multi, mai putin important era ce se vorbea cat atmosfera vesela... Ce buna e o bere cu prietenii dupa o lunga perioada de munca, munca si iar munca, perioada in care n-ai mai avut vreme pentru nimic interesant... Parca am iesit de la puscarie, asa ma simt... dar parca...