micutze aberatzii

 Carevasăzică ne-am trezit devreme, nici nu mai știu la cât era plecarea, la 7, la 8, ceva de genul ăsta, așa că ne-am pregătit merinde de drum, ne-am îmbrăcat, am luat și chestii de acoperit când o să ne bată soarele în cap și gataaa. am ieșit pe ponton. N-am așteptat prea mult. Florian a adus și două vâsle, pentru că ne vorbise de o zonă cu multe păsări, dar unde era de mers la vâsle, silențios, ca să nu le speriem.  Și am mer și am tot mers, canale, plauri, lacuri mai mari sau mai mici, am fost și pe acel canal mic unde au vâslit băieții, am văzut ceva păsări, inclusiv un cum îi zicea el - pescăraș albastru. O chestie mică ce dispărea în zbor cât ai clipi. Nu mai știu exact care au fost lacurile și canalele, din amintiri aș zice Roșu-Împuțita, Roșuleț-Roșu, alte lacuri fără număr, lacul și canalul Erenciuc unde am văzut din mers arinișul cu același nume, care chiar era interesant. Apoi am intrat pe brațul Sf. Gheorghe, unde am mers blană, cu viteză mare până la pontoa...

De când îi văzusem pe ai noștri în poze acum unul sau doi ani la Sulina îmi rămăsese așa, o curiozitate... Apoi, când s-au anunțat planurile de concediu cu Sulina am început să fac cercetări, am mai întrebat pe unii alții care mai fuseseră și suna foarte bine. Așa că am plecat cu o mare curiozitate din București de dimineață, de la Sălăjan de la statuie. M-am îmbarcat în mașinuța echipei Vali-Cătă, care au condus cu rândul. Pe măsură ce soarele se ridica mai sus pe atât mai cald devenea și în mașină. Am mers cu geamurile deschise, măcar să ne ventilăm. Mă gândeam cu milă cât de greu trebuie să-i fi fost celui de la volan, daca mie mi se inchideau ochii de la somn adunat cu căldură.  Cu câteva popasuri am ajuns în Tulcea suficient de în timp cât să ne luăm biletele pentru rezervație, iar apoi să ne cărăm pe pontonul de unde trebuia să vină să ne ducă barca rapidă. Aici am așteptat ceva, mai erau și alții cu bagaje-bagaje de ne-am întrebat dar cât de mare e barca aia, o...

Sâmbătă (5 martie) am vizitat Sagrada Familia. Ne-am programat vizita la 10:15, ca să pornim cu dreptul în expediția noastră - planul era să vizităm Sagrada, apoi casele Gaudi, să mergem pe Rambla și să ieșim la plajă. Cu Sagrada făcuserăm cunoștință de vineri seara, când n-am avut răbdare și am vrut să o vedem în nocturnă. Era impresionantă și noaptea, dar ziua... ziua e vizibilă întru toate detaliile ei. Văzusem o gămadă de documentare, teleenciclopedii etc cu Sagrada. Dar evident, nimic nu se compară cu a fi tu, mic, în fața ei, cu gura căscată de neverosimului ei. Nu poți să nu te gândești CUM a gândit și închipuit, dar și realizat omul ăla, Gaudi, o asemenea chestie care nu e deloc „cum se face”. Și la fiecare pas, la fiecare detaliu te minunezi. Da, e altceva, e impresionant, e o odă vie adusă divinității într-un mod absolut aparte. Orice catedrală e impresionantă, dar asta... mie personal, mi se pare cu un nivel sau două peste tot ce s-a făcut. Și vitraliile, aranjate cromatic...