De când îi văzusem pe ai noștri în poze acum unul sau doi ani la Sulina îmi rămăsese așa, o curiozitate... Apoi, când s-au anunțat planurile de concediu cu Sulina am început să fac cercetări, am mai întrebat pe unii alții care mai fuseseră și suna foarte bine. Așa că am plecat cu o mare curiozitate din București de dimineață, de la Sălăjan de la statuie. M-am îmbarcat în mașinuța echipei Vali-Cătă, care au condus cu rândul. Pe măsură ce soarele se ridica mai sus pe atât mai cald devenea și în mașină. Am mers cu geamurile deschise, măcar să ne ventilăm. Mă gândeam cu milă cât de greu trebuie să-i fi fost celui de la volan, daca mie mi se inchideau ochii de la somn adunat cu căldură. Cu câteva popasuri am ajuns în Tulcea suficient de în timp cât să ne luăm biletele pentru rezervație, iar apoi să ne cărăm pe pontonul de unde trebuia să vină să ne ducă barca rapidă. Aici am așteptat ceva, mai erau și alții cu bagaje-bagaje de ne-am întrebat dar cât de mare e barca aia, o...