nu mai stiu nimic. nu mai vreau nimic. nu sunt. un fel de omul invizibil. ma invart fara sens pentru nimic. caut si gasesc nimic. gandesc nimic. o zbatere fara sens. un zbor fara aripi. un vis fara culori. un cantec fara sunet. un strigat mut. un tablou pictat pe aer. un fum risipit in patru zari. ma caut, nu ma gasesc. nu ma caut, ma gasesc. vreau sa ma pierd de mine si nu reusesc. vreau sa raman locului si ma ratacesc, ma pierd. vreau sa nu imi pese si mi se sfasie imima. vreau sa-mi pese si sufletul mi-e impietrit. ma uit in oglinda si vad altceva, numai pe mine nu. este oglinda, sau e ochiul cuiva, oare? ochiul furtunii... in jurul meu curcubee, eu, omul invizibil, mut, inexistent. incerc sa ma exprim si in loc de un cantec iese un tipat. incerc sa desenez si in loc de curcubeu iese un fum. sunt eu, ma cunosc, stiu ca pot canta si pot desena curcubee in aer, stiu sa rad in hohote, stiu ca sunt vesela si optimista, asa mi-au spus prietenii, dar iata ca in scris ramane, ca urma unui ...