micutze aberatzii

Ieşind brusc din nori şi cețuri în mijlocul pădurii am intrat în colimatorul soarelui. A fost ca şi cum am fi trecut printr-o uşă invizibilă dintr-o cameră întunecată şi înnegurată în alta inundată de lumină. Verdele proaspăt al vegetației dese lucea umed şi fraged. Am luat o curbă strânsă şi am rămas cu gurile căscate de uimire. Am văzut masivul pe care urma să îl asaltăm, conturat semeț pe cerul albastru, trăgându-şi puterea din poienile verzi şi pline de flori de la bază. Duba zdroncănea din toate încheieturile pe drumul poate cel mai prost din Bosnia şi am ratat pozele cu priveliştea care ne tăiase respirația. În cele din urmă i-a căzut şi toba. Am ajuns în altă curbă, largă de astă dată, unde erau deja parcate primele dube (eram 6 în total). Ghidul ne-a spus că e de văzut o cascadă, aşa că am pornit pe urmele primilor sosiți.  Am mers printr-o pădure frumoasă până am ajuns la un loc de belvedere, printre pini. Cascada, care era undeva sub noi nu se vedea - dedes...

Am băgat piciorul în apă şi mi-am dat seama că minunatul costum de neopren nu te izolează de apă, nu e impermeabil cum credeam. Asta e, dă-i înainte, intră în apă până la genunchi, trage de barcă cât să ajungă toată în apă fără să se raşcheteze de pietre. Toată lumea la bord! Ne cocoțăm cu chiu cu vai în barcă. Carlo ne zice că treaba noastră e să vâslim normal când zice Forward şi invers când zice Back, go back. Plutim frumos, lin, soarele străluceşte puternic, e cald, râul lat şi lin, strălucește turcoaz (ca Beiul de la noi). First rapids. Ajungem la prima învolburare, suntem praf, dăm cu vâslele slab şi haotic, ne ciocnim în vâsle... Apoi mai vin încă vreo două, parcă le prindem gustul.  Vine una mare, Carlo ne zice că e periculoasă, cu stânci, pare și el destul de agitat... Am oprit puțin spre mal ca să ne aşteptăm între noi, cele 6 bărci de la Tri Vodenice.  Şi am pornit, cam cu morcovu'. De unde pluteam lejer, juuuuup am simțit cum ne trage curentul, z...

Un drum lung printre ploi... Am intrat pe un drum forestier și ne-am pomenit în ținutul cețurilor și al norilor. Eram ca în twilight zone. Am mers așa intrând parcă în altă dimensiune, sau într-o poveste. Cețurile se luminau și ba se adunau, ba se răsfirau în jurul nostru, pe vale. Într-un târziu am văzut indicatorul cu Rafting Centar Drina-Tara, cu mai multe indicatoare pentru diferite campinguri și am coborât în parcare. Ne-am năpustit din autocar pe urmele lui Andrei trecând printr-o poiană verde cu copaci pe margini, cu multe flori... și am intrat într-un mare foișor protejat de ploi cu geamuri. Nu ne-a venit să ne credem ochilor ce frumos era! Parca am ajuns într-o poveste! Lavițe de lemn acoperite de covorașe de lână țesute de mână, tradiționale, în jurul unei vetre pentru foc... alte multe mese de lemn, rustice, cu băncuțe acoperite cu cergi de lână... ne-au primit cu shot-uri de rakia (rakija de mere) care ne-au încălzit și înveselit instantaneu. Suntem în Bosnia-Herțe...