O zi cu trezire indecent de devreme. Am fost ajutor de ghid în practică. Excursie pe vârful Lespezi din Făgăraş. Ciudat, dar nu mi-a prea făcut plăcere. What the fuck?! N-am fost nici prea sociabilă, partea de prezentare, pentru care îmi adunasem informații dar nu apucasem să structurez speech-ul nu mi-a ieşit altfel decât (cam) varză... Muntele în sine a fost frumos, am avut şi noroc de vreme însorită... dar pana mea, cap prost, n-am reuşit să mă bucur cum s-ar fi cuvenit. Abia puțintel pe la final. La naiba. Trecând de aceste trăiri haotice, să zic câte ceva de muntele ăsta. Lespezi chiar îşi merită numele. E presărat cu bucăți plate de rocă - cu lespezi. Parcă s-ar fi jucat nişte copii de uriaşi aruncând unii în alții cu pietre, uneori făcându-le mănunchi şi înfigându-le în pământ şi lăsând dezordine pe munte. Nu ştiu ce roci sunt, poate gresii, ceva friabil, care se despică pe lungime. Am urcat mult, de la Piscul Negru prin pădure până la stână, apoi o grăma...