micutze aberatzii

Dimineața am făcut ochi, am halit, ne-am strâns toate cele și am pornit către Cetea. Nu înainte de a face un popas în Aiud pentru o razie prin SH-uri, de unde am plecat cu o recoltă deosebită. O mașină a preferat să meargă să viziteze în acest timp cetatea din Aiud în loc de SH-uri. Cred că ei au fost mai câștigați. Am pornit spre Cetea. De la un moment dat am intrat pe un drum pitoresc printre delulețe, liveși și căsuțe mai puțin prospere, pe unde nici semnal nu aveam. Era soare și turme de nori care se mai fugăreau pe cer. Am nimerit satul, iar apoi am găsit cu puțină opinteală și drumul spre locul potrivit pentru campare pe care îl știau Baftă și Vera. Am ajuns, era într-adevăr frumos. Eram într-o livadă de meri, din păcate erau cam loviți de vreo epidemie ceva pentru că eram pe jumătate uscați toți dar absolut toți, cât era de lungă livada. Ne-am pus corturile pe malul râulețului (Cetea) lângă o poieniță simpatică, unde am decis că e locul pentru focul de tabără și party-...

Cum de cu seară ne hotărâserăm, dis de dimineață am pornit să urcăm Piatra Secuiului. O parte au renunțat să urce, rămânând să strângă tot bagajul într-o mașină. Corturile erau ude fleașcă, noaptea fusese foarte umedă, la un moment dat când ieșisem la baie eram pierduți în negură și ceață, felinarul se vedea ca o lună difuză. Am mâncat și ne-am mișcat mai încet decât preconizaserăm, dar de bine de rău am reușit să uscăm corturile. Deci am mers cu două mașini în Rimetea în centru, unde le-am lăsat în parcare și... țuuuști pe traseu în sus, drept spre stânca ce se ridica semeață precum o creastă golașă direct din spinarea verde podișului.  Am trecut pe o uliță care ne-a dus spre marginea satului, printre ierburi pline de rouă.  În spate, satul abia trezit se vedea pitoresc. Vremea se anunța superbă, soarele strălucea, cerul era de un albastru viu, iar nori albi ca niște oițe se plimbau pe câmpia albastră.  Un cățel alb mai junior ne-a găsit simpatici și s-a luat ...