distorsiuni

Intermitențe, distorsiuni apar te miri când în armonia aparentă. De ieri după amiază mici stridențe, factori perturbatori, mai mici, mai mari, mi-au sabotat armonia. Câte o notă dizarmonică, câte un pâlc turbulent, un mic crescendo generând un fel de zgomot de fond enervant cvasiprezent. Mi-am reamintit şi de ce mi s-a urât cu publicitatea, să nu uit cumva că numai bine nu sună viitorul... Unele sunete se aud departe, ca în altă lume, distanțele sunt relative, confundându-se cu alte dimensiuni încă necunoscute... Oare cât de tot una (sau fațete ale aceluiaşi ceva) sunt toate coordonatele ştiute de noi acum la scara universului necunoscut?

Aseară la Domi ne-am strâns gaşca restrânsă, a fost cumva ca în vremurile mai bune. Domi era ok, mă bucur că de ceva timp şi-a revenit, că nici cu băutura n-o mai dă ca în vremurile rele.

Azi am tras o alergare în plină arşiță, n-am reuşit să ies din casă înainte de 12, deşi făcusem ochi de pe la 10. M-a salvat vântul de la o coacere în suc propriu, pe malul lacului era foarte mişto adierea care ajungea uneori la rafale şi mai că mă lua pe sus printre pletele verzi ale sălciilor. Rațe, broscuțe țestoase, păsărele cu tril necunoscut şi oameni destui. Iar m-am bronzat cu model de bretele încrucişate... dar cum nu se prevede să mai ajung la mare anul ăsta aia e, bune şi bretelele, generatea de vitamina D e mai importantă.

Din episoadele de semi-ficțiune cred c-ar merge să încropesc o ceva, să vedem unde mă duce firul poveştii, ce vrăji şi jocuri şi minuni mai răsar prin țara poveştilor... pe ce limite între lumi sau stări o să fac surfing sau scuba diving...