Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta timp

Timp

Când mă-ntreabă cineva "ce-ai mai făcut" nu-mi vine nimic in minte, doar răspunsul standard, bine, ca de obicei, nimic deosebit. Și totuși, dacă stau să mă gândesc, acest timp e populat de tot felul de mici întâmplări, mici peripeții, mici stresuri, neliniști, tristeți, gânduri cu miile. Dar nimic extraordinar de povestit. Și totuși. Pe marginea fiecărui gând s-ar putea însăila poate un mic eseu. Fiecare întâmplare mică poate deveni interesantă, depinde cum e povestită. Când faptele sunt mici, valoare le poate fi adăugată prin punere în context și țesătura de comentarii și gânduri înlănțuite ale povestitorului. Cum face, să zicem, Saramago (că tot îl citesc în perioada asta). Poate cândva voi îndrăzni să scriu și eu așa. Deocamdată nu-s în stare. Cassia, shikakai, amla și alte asemenea - caut să mențin direcția pe care am luat-o de ceva vreme, adică să folosesc, pe cât posibil, lucruri cât mai naturale. Mi s-a mai pus o pată, să-mi iau și un mojar de piatră - e mult mai bun ...

Momo

Spuneam mai demult ca mi-ar fi drag sa recitesc MOMO (sau strania povestire despre hotii de timp si fetita care le-a inapoiat oamenilor timpul furat). O carte poveste-parabola, atat pentru copii, cat si pentru oameni mari. Cartea tiparita nu s-a reeditat, e greu de gasit. Dar am gasit-o pe net: http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini Daca ai impresia ca n-ai timp, ca nu stii ce sa faci mai intai, desi la finalul zilei iti dai seama ca n-ai facut mare lucru... Daca simti ca zilele iti sunt la fel si trec cu o viteza ametitoare... Daca trebuie sa te straduiesti mult sa-ti amintesti cand ai simtit cu adevarat ca AI TIMP, cand te-ai simtit cu adevarat ne-stresat/a de toate problemele pe care le ai de rezolvat... Citeste Momo. Chiar daca n-ai timp. Poate dupa aceea vei redescoperi sa gasesti timpul... „Există o taină foarte mare şi totuşi foarte obişnuită. Toţi oamenii iau parte la ea, fiecare o cunoaşte, dar numai foarte puţini se gîndesc vreodată la ea. Cei mai mul...

Momo

Ieri, cautand nus' ce pe net, niste carti, mi-am amintit de Momo si de oamenii cenusii, hotii de timp. Cartea mi-a placut enorm de mult, desi ar fi ceva intre poveste pentru copii si poveste pentru oameni mari. Autorul ei este Michael Ende, care-a mai scris si "Poveste fara sfarsit", tot o poveste-parabola, la fel de frumoasa. Mi-am amintit de hotii de timp auzind atat de des, de la tot mai multa lume, ca nu la mai ajunge timpul... ca timpul intra la apa, se micsoreaza... Am simtit si eu uneori asta, dar multumita faptului ca am citit, candva demult, Momo, mi-am dat seama ca depinde de mine sa nu mai fie asa. Parabola hotilor de timp... Tare mi-ar placea s-o recitesc... Poate de-asta am vrut sa caut pe net cartea, s-o cumpar si s-o fac cadou catorva oameni dragi... dar cartea s-a publicat demult, si tirajul s-a epuizat.

pasteluri

portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor... o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele pu...

a astepta... sau a nu astepta

asteptare... nu imi place. iti propui ceva, dar, din diverse motive, mai obiective sau mai dubioase, ceea ce vrei nu se poate... sau nu se poate acum... poate maine... sau poimaine... sau... who knows?! tare plictisitor. iar si iar, amanari. mda, sunt prea nerabdatoare. sau nu? dar in ultimii ani prea multe lucruri s-au amanat, a trebuit sa astept, toate s-au rezolvat, e adevarat, unele in bine, altele in rau... dar asteptarile astea ma omoara. ce rost or avea?! doar sa consume timp si nervi. mai bine un deznodamant rapid, bun sau rau, decat o asteptare. dar uneori lucrurile nu vor sa se miste, se impotmolesc, orice ai face. nu poti sa faci nimic, decat sa astepti sa vezi ce aduce timpul pe aripile lui. unele lucruri merita asteptarea, unele nu. uneori e bine sa ai rabdare, uneori nu. totul e aleator. depinde... de situatie, in orice caz nu de mine. singurul lucru pe care-l poti face e sa-ti dai seama daca merita sau nu sa astepti. de cele mai multe ori pur si simplu nu merita, si ce...

33 - doar cifre

timpul e o chestie tare ciudata. parca n-are nici o legatura cu varsta. adica te poti simti mult mai tanar la 33 decat la 20 de ani. ce sunt cifrele astea?! doar o conventie. au sens doar daca vrem sa aiba sens. cred ca esti asa cum simti... sau simti asa cum esti?! cred ca la mine sa aplica prima parte. sunt asa cum simt. iar acum, dupa o primavara-vara complicate, dupa framantari fara sens, dupa ce-am simtit ca ma pierd de mine, dupa ce m-am cautat si m-am regasit, dupa ce-am acceptat lumea asa cum este si pe mine asa cum sunt, ma simt foarte bine. ciudat, nu? pentru ca in afara de felul in care privesc lucrurile, nu s-a schimbat absolut nimic, faptele, situatia, datele concrete, viatza mea sunt exact la fel. ma simt bine. am chef sa ma vad cu prietenii, sa-i reunesc pe cei care nu s-au vazut demult, ceea ce am si reusit. am facut-o si pe asta. petrecerea de vineri a fost foarte reusita, am reusit ce nici nu speram, sa readuc destul de multi prieteni de demult impreuna, oameni care n...

in... insula din ziua de ieri

o vacantza... intr-un loc aflat intre ieri si azi, intre azi si maine, intre undeva si nicaieri... intre a fi si a nu fi... as lua o vacanta de mine, de eu. suna ciudat. m-as distanta de mine... as pleca in alta parte... o vacanta intr-unul din visele mele ciudate, vise in care eu nu exist, nu apar, sunt un fel de spectator... in care vad tot dar nu sunt acolo. Azi sunt in vacanta, prima zi de concediu. n-am planuri, doar posibilitati. Mi-a venit in minte "insula din ziua de ieri" de umberto eco... nu mi-a prea placut cartea in sine, dar mi-a placut ideea... sa fii undeva la capatul lumii, in locul unde se face trecerea intre ieri si azi. unde, daca mergi sau inoti un kilometru, treci din azi in ieri sau invers. sigur, timpul e o conventie, dar era interesanta ideea. M-as duce la capatul lumii, al timpului, m-as pierde de mine insami ca sa ma pot regasi mai tarziu si sa fiu placut surprinsa de ce-am regasit. Ciudata si intortocheata mei e si mintea omului (a mea cu sigurantza...