Cred ca pur si simplu nu inteleg o mare parte a omenirii. Si anume pe cei care nu stiu ce vor. Cei in capul, sufletul si inima carora e varza, scrum, sau pur si simplu vid... In ultima vreme am intalnit astfel de oameni. Logica mea nu se potriveste cu logica lor. Normalitatea mea nu e si normalitatea lor. Si iar ma intreb: sunt eu defecta?! Parca n-as crede. Atunci inseamna ca ei sunt pustii... Fug de realitate, de sentimente, de ce lasa in urma... viteza, fuga... sa treaca, sa nu stea locului, sa nu se ataseze... Viata, un drum, o fuga continua ce ceva, de cineva... Ce fraieri... poti fugi de orice, dar nu si de tine insuti. Ce inseamna o astfel de fuga zadarnica? Fuga de ei insisi; nu vor sa se priveasca pe sine in ochi si sa se infrunte cu eul lor... cu realitatea... cu adevarul. Probabil ca nu le place ce vad, de asta fug, alta explicatie nu am. Uneori am si eu momente de fuga... cand sufletul mi-e trist si singur si sufera din cauza cuiva, atunci fug, imi ocup timpul cu n+1 activi...