Treceți la conținutul principal

oarece.

azi am de executat un dublu tulup (habar n-am cum se scrie, e fo figură din patinaj artistic) - şedința de ghizi pentru excursia de pe Lespezi, anunțată bineînțeles din scurt, urmată la un fir de păr distanță de programarea la dentist. Parcă văd că se lungeşte şedința asta la care habar n-am ce se trabileşte şi întârzii la dentist şi îi stric omului programul.
Am oarece emoții legate de excursia asta,  din spusele unui cunoscut e lung, mergi mult de tot (tipic pentru Făgăraş) şi mai e şi ceva un grohotiş al naibii undeva. Dar cică peisajele sunt superbe. În fine, sper să fie bine... Şi avem şi nişte obiective despre care să vorbim fiecare dintre noi, ghizii în practică - cică sunten 4 inşi în practică. Şi 3 ghizi oficiali. La 20 de inşi.

Later edit. 3 ghizi în practică, 4 oficiali. La 40 de oameni înscrişi.

De treabă oamenii. Sper să fie totul bine pe traseu. Interesant să vezi din partea cealaltă cum se fac planurile pentru gestionarea timpului şi a năravurilor turiştilor. Cum să abordezi situația în pauzele din benzinării, la cât timp să se ia pauză pe traseu, care sunt punctele mai dificile şi cum să te pregăteşti pentru n posibile situații, ce să faci cu turiştii încălțați aiurea...

Constatare după o zi în care m-am tot concentrat pe eficiență şi să nu uit nimic (programări complicate, să nu se suprapună diverse în agenda care deja e încărcată de dă pe-afară, chestii de muncă, adunat materiale pentru propusele tururi, şedințe de ghizi, dentişti): când te relaxezi şi zici că gata, ai reuşit să faci toate cele, te trezeşti că pur şi simplu în acțiuni simple bietul creieraş dă rateuri - de exemplu la dentist, când să scuipi. Foarte aiurea. Şi ciudat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...