Treceți la conținutul principal

oarece.

azi am de executat un dublu tulup (habar n-am cum se scrie, e fo figură din patinaj artistic) - şedința de ghizi pentru excursia de pe Lespezi, anunțată bineînțeles din scurt, urmată la un fir de păr distanță de programarea la dentist. Parcă văd că se lungeşte şedința asta la care habar n-am ce se trabileşte şi întârzii la dentist şi îi stric omului programul.
Am oarece emoții legate de excursia asta,  din spusele unui cunoscut e lung, mergi mult de tot (tipic pentru Făgăraş) şi mai e şi ceva un grohotiş al naibii undeva. Dar cică peisajele sunt superbe. În fine, sper să fie bine... Şi avem şi nişte obiective despre care să vorbim fiecare dintre noi, ghizii în practică - cică sunten 4 inşi în practică. Şi 3 ghizi oficiali. La 20 de inşi.

Later edit. 3 ghizi în practică, 4 oficiali. La 40 de oameni înscrişi.

De treabă oamenii. Sper să fie totul bine pe traseu. Interesant să vezi din partea cealaltă cum se fac planurile pentru gestionarea timpului şi a năravurilor turiştilor. Cum să abordezi situația în pauzele din benzinării, la cât timp să se ia pauză pe traseu, care sunt punctele mai dificile şi cum să te pregăteşti pentru n posibile situații, ce să faci cu turiştii încălțați aiurea...

Constatare după o zi în care m-am tot concentrat pe eficiență şi să nu uit nimic (programări complicate, să nu se suprapună diverse în agenda care deja e încărcată de dă pe-afară, chestii de muncă, adunat materiale pentru propusele tururi, şedințe de ghizi, dentişti): când te relaxezi şi zici că gata, ai reuşit să faci toate cele, te trezeşti că pur şi simplu în acțiuni simple bietul creieraş dă rateuri - de exemplu la dentist, când să scuipi. Foarte aiurea. Şi ciudat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş