micutze aberatzii

Când mă-ntreabă cineva "ce-ai mai făcut" nu-mi vine nimic in minte, doar răspunsul standard, bine, ca de obicei, nimic deosebit. Și totuși, dacă stau să mă gândesc, acest timp e populat de tot felul de mici întâmplări, mici peripeții, mici stresuri, neliniști, tristeți, gânduri cu miile. Dar nimic extraordinar de povestit. Și totuși. Pe marginea fiecărui gând s-ar putea însăila poate un mic eseu. Fiecare întâmplare mică poate deveni interesantă, depinde cum e povestită. Când faptele sunt mici, valoare le poate fi adăugată prin punere în context și țesătura de comentarii și gânduri înlănțuite ale povestitorului. Cum face, să zicem, Saramago (că tot îl citesc în perioada asta). Poate cândva voi îndrăzni să scriu și eu așa. Deocamdată nu-s în stare. Cassia, shikakai, amla și alte asemenea - caut să mențin direcția pe care am luat-o de ceva vreme, adică să folosesc, pe cât posibil, lucruri cât mai naturale. Mi s-a mai pus o pată, să-mi iau și un mojar de piatră - e mult mai bun ...

Primavara? Unde? Păi o să vina... cândva. Poate chiar mâine, cine știe? Până atunci, avem frig, vânt, zăpadă, gheață și nori. A mai scos soarele cate un zâmbet din perna de nori, din cand în când. Prin parc însă se aud triluri... se aud ele de acum o lună și ceva. Și pițigoii și mierlele parcului mișună, zboară, cântă. Iarna și primăvara încep să se joace de-a v-ați ascunselea. Până acum a câștigat iarna. Sâmbăta trecută ceva mi-am amintit că primăvara pândește la colț. Afară, frig și vânt tăios. În autobuz, ceva mai bine. E pe înserate. Se simte miros de flori. De zambile. Un nene și o tanti cu aspect mai de la țară s-au ridicat de pe scaune, să coboare la prima. Ambii au câte două sacoșe mari de rafie pline-ochi de zambile roz. Parfumate. PS. Două ore după ce-am scris treaba asta, cât stăteam în staţia de tramvai de la Crângaşi, vântul mi-a lipit de faţă un fulg. Apoi încă unul. A venit tramvaiul. Când am coborât, deja ningea de-a binelea. Între timp, zăpada cea nouă, de martie, s-a ...

Prima ninsoare de anul asta m-a prins vineri, 10 decembrie. Ieșisem până la bancă, după un extras de cont. distanță de-o stație de tramvai. cand am pornit, se vedeau la orizont nori negri (doar într-o parte a cerului). La bancă am așteptat destul, timp în care a început să fulguiască, întâi un fulg, doi, zece și-apoi mii și sute, mânați de un vânt intens. Ieșind din banca m-a întâmpinat o mica furtună de zăpadă. N-am mai așteptat tramvaiul și-am luat-o pe jos. După ce-am trecut de stația de metrou bag de seamă că din partea opusă norului se chinuie să iasă soarele. Și chiar a ieșit. Și-am avut astfel parte de prima ninsoare din iarna asta, o ninsoare intempestivă, iar spre final chiar însorită. Aseara - ninsoare măruntă. Azi - fugi adevărați, pufoși. O încântare sa umbli prin parc, chiar așa, în fugă spre serviciu. foto: blogu.lu (via reportervirtual.ro)

A trecut craciunul, a trecut si revelionul... timp putin, pregatiri multe (mai ales inainte de craciun)... sarmale si cozonac de craciun... salata de boeuf (de fapt de poulle), friptura la gratar cu cartofi la cuptor si carnati, salata de muraturi si salata de fructe - de revelion, in coproductie... si cateva zile mai linistite. Si ieri - in sfarsit - ZAPADA! dupa ce-a nins o noapte intreaga, duminica pe la pranz a inceput sa se depuna si pe strazi. Am profitat si-am tras o plimbare de la piata Victoriei pana in Herastrau, si-apoi prin Herastrau, pe la insula trandafirilor, si-am iesit spre Casa Presei... Cand am ajuns la Victoriei, deci pret de juma’ de ora fatza de momentul in care am ajuns la maica-mea, cand strazile erau doar ude, deja se depusese zapada. Si-am mers prin ninsoare... si era foarte frumos... totul alb, curat... se vedeau doar urmele pasilor trecatorilor de mai inainte... doar cativa. Pana am ajuns in Herastrau s-a lasat inserarea, s-au aprins luminile si beculetele i...

fulgi. multi. nici mici, nici mari. merg printre fulgi, si ma napadesc. daca m-as opri, as intinde mainile si as ramane nemiscata, oare m-as transforma in om de zapada? nu, sunt prea vie, si nu suntem la polul nord. un fulg se repede intr-o lentila si se opreste pe ea, inevitabil. din el ramane doar un strop infim de apa. Oare ce sunet au fulgii cand cad asa, hotarat? inclin sa cred ca fosnesc infundat, estompat iar noi nu-i auzim... aud alte zgomote, de masini, de pasi, o streasina plangand, canadiana mea fosnind usor... Din nou n-aveam aparatul foto la mine... asa c-am cautat pe net o poza cu ninsoare... am gasit-o pe cea de mai sus, pe un blog: http://beddhra.weblog.ro/2007-07-15/170258/Vise.html

Azi am fost nevoita sa vin devreme la munca. Nu c-as fi avut ceva arrrzator de facut, dar trebuia sa fac figuratie. Prin urmare, ziua a inceput devreme, la 9, si se va sfarsi numai d-zeu stie cand... astept paginile si ma plictisesc. afara ninge, prima ninsoare adevarata in Bucuresti pe anu' asta. iar io astept redactorii sa aduca articole, astept it-ul sa imi reinstaleze cs3-ul... si astept, si nimic. si-atunci ma apuc de citit bloguri. si citesc, unele, altele... si imi dau seama si de ce eu n-am mai scris asa cum scriam pe vremuri, bloguri de stare, de ganduri de framantari... e si bloggingul asta mai mult sau mai putin un surogat pentru viata reala, ca multe altele... e si o nevoie de a te exprima... cand te simti cam invizibil pentru lumea inconjuratoare... chiar ma miram, de ce nu mai am acea nevoie imperioasa de a-mi asterne gandurile in ordine, alb pe negru, sa le vad, sa le recunosc, sa le intorc pe fatza si pe dos... pai daca am cui le spune, cu cine sa le intorc pe fatza...